Îmi retrag zborurile

nu mai întind mâna către voi

 în vertebra pământului singura mână disponibilă

(cealaltă  împletea zboruri pe dimensiunea mea ocultată)

pe care o învăţasem să frământe…

 Pe caldarâmul vieţii

 pe caldarâmul vieţii mele un trecător m-a depăşit

cu pulpana de geruri m-a izbit în vertebre

apoi printre degete a început

 să-mi mişune din pântec viaţă după viaţă

numărându-mă între ceruri şi căţeii…

diminețile acelea

 care numără fluturii arși 

 după o noapte 

 în care luna își deschide ochii plumburii

 în care golul este mai sângeriu

 mai mare 

 mai des

 decât cel lăsat de trecerea unui unu

 nu-mi place gustul migdalei

 mirosul liniștii

 doamne

 dă-mi pânze spălate-n alb

 să înnădesc de-a lungul cărării felinare

 să deschid ochii

 să văd brațul minciunii

 până la…

Iubitul meu, nu e pustiu în astre,

Așteaptă-mă de-a lungul unui dor,

Azi vom cina cu clipele albastre

Și-om inventa…

                                                                                                   Motto

                                                                    M-am rătăcit şi căutând răspunsuri,

                                                                    vârful peniţei l-am purtat în ploaia ta,

                                                                    printre poemele-n gingaşe…

din fericire

sunt sigură că ştii şi tu jocul 

doar l-am încercat de-atâtea ori

în vara în care făceam schimb

de albe metafore

pe sub masa parabolei

de vânturi îndoite cu  zâmbet

şi de valsuri în ploi

din nefericire

în culisele vorbelor

tremură încă povestea

pentru că noi

nehotărâţii cu aripi de colibri

zburăm mai puţin înainte

şi mai mult în zigzag

şi-napoi

M-ai luat de mână și-ai răsturnat cerul

În apele mării, undeva prin zare

Stelele-n adâncuri dezlegau misterul,

Cum își face vântul prin valuri cărare.



Alergam pe maluri și trăiam plăcerea

Aruncând nisipul dincolo de soare,

Stropii rupți din valuri alungau tăcerea

Sărutându-ți pleoapa ce ușor tresare.



Ne iubeam și-n jur doar miros de alge

Și de nebunie sinceră și-albastră,

Înfloreau apusuri prin vârf de catarge

Și…

DEDIC ACEASTĂ POEZIE TUTUROR SĂRBĂTORITELOR ŞI SĂRBĂTORIŢILOR 

ACESTEI CLIPE DE GRAŢIE

SPRE ADUCERE AMINTE CĂ-N PALMA LUMINII DOAR GOI…

  O ISPITĂ EVA…

un dor de amagire mi-a tot pungit clepsidrele

 în joc de forme mai dulci sau mai amare

şi tronul care pândea adjudecat să fie în revelaţie subtilă

se oculta în fante tot mai friabile

mai depărtate de voluptatea crucificată…

AVE, FECIOARĂ MARIA!

Ave, Fecioară Marie,

Venim în genunchi să-Ţi cântăm,

Extazul din noi, pe vecie,

Fecioară, prin rugă-Ţi ’nălţăm.

Edenul în suflete eşti;

Credinţa în Bunul Iisus,

Iertarea să ne-o mijloceşti,

Ofrandă pe cruce S-a pus.

Ave, Marie Fecioară,

Rodul din pântec neprihănit,

Avea din Duh Sfânt să…

Vorbește-mi despre tine-n seara asta, vreau să știu

Prin câte anotimpuri merii de flori s-au scuturat,

Am să te-ascult oricât s-ar face-n noapte de târziu

Trăind frumos și liniștit al glasului tău tremurat.



Spune-mi de primăveri cu ghiocei prinși sub zăpadă,

Redă-mă verilor din nou și-mbată-mă-n parfum de tei,

Pe umbra gândului, lumina curcubeielor să-ți cadă

Și-n lumea lor aș vrea cu fiecare vis feeric să mă iei.



Pe tâmple ninse de…

Sunt ochii mei
prea limpezi la vedere,
e trupul tău
prea luminos în sine?
Nu știu,
dar tu te pierzi
proximitatea toată
oglindindu-se în tine,
în trupul tău
de nichel șlefuit,
cu irizații fine.
Întunecat e gândul
ce te prinde
în formă pură
și teluric în asprime.
Tu, curgi frumos,
fără să lași
de bănuit vreo margine
și unduiește-te,
tu, răsfățata de lumină
din lumini.

nu voi rămâne fără cuvinte

 chiar dacă îmbrățișarea lor întârzie în vreun bar netot

 dintr-un cartier fără stradă

 tot vor ajunge pentru nupțiala îmbrățișare

 dacă va fi pentru ultima oară tot o vor face

 nu oricum

 nu stângaci

 cu tălpile șterse bine de praful rău famat

 fără gheața din paharul de Cola

 caldă

 aburindă

 stai stai lângă mine

 să privim drumul pe care l-am urcat

 cuvinte…

Iubeşte-mă cât necuprinsul mării

Într-un taifun ascunde-mi azi sărutul

Să nu mai simt arsura şi-nceputul

Iar tu să nu mă mai poţi da uitării.

Iubeşte-mă ca soarele-n amiază

Dogoritor, intens, apoi molatec

Refugiată-ntr-un amurg tomnatec

Să-ntrezăresc surâsului tău rază.

Iubeşte-mă ca noaptea cea opacă

Când beznele îmi sunt deja ostile

Şi lasă-mă să sper încă la zile

Când pot să spun: Iubire?...şi ce dacă...

Iubeşte-mă şi…

Apoi,

a fost întunericul

definitiv.

liniștea mirosea orb

a foc fierbinte

și sacru.

timpul s-a terminat

înspre marea tăcere

fără pui de secundă.

durerea avea gust

de tămâie dulce înfiptă

în genunchiul rugii.

înăuntrul crucii

diamantele urlau

a negru…

ca-n palmă te văd

strâng pumnii

să-ţi storc zeama de lămâie a amintirilor

eşti cui ruginit în linia vieţii

m-ai răstignit de orizont

şi acum apun într-o mare străină

eşuez pe un ţărm

bântuit de fantomele trecutului

respir chipul tatuat în aer

parfumul tău

o toxină ce-mi invadează plămânii

tremur sub resturi de epavă

pradă adâncului

hrănesc piranha

cu trupul descompus de regrete

mă ruinez

ca un cavou…

crucea care mă sapă

plâng însângerările coastelor care mă strâng

niciodată nu am fost mai aproape de mine

şi de timpul vânat de valurile singurătăţii

îmi întorc truda umerilor

peste…

Trepte,

Trepte,

Trepte,

La stânga, hău

La drepta, hău

În spate, hău

În față,

Oglinzile

Se uită în mine.

Doar mișcarea mă salvează

De oglinzi,  

Să nu-mi înghită imaginea,

Să-mi arate

Doar ce își aduc ele aminte.

Apoi, mult foc

Păsările de foc

Mă atacă dacă nu ard.

Foc, foc, foc.

La stânga, oglinzi

La dreapta, oglinzi

În spate, oglinzi

În față,

Dimineața.

Dimineața este   Hidra,

Nu o…