cifra doi

[Stanescu Valentin]

                                

                                                             ‘‘Mi-au adormit şi apele şi plopii

                                                               aflaţi în amintirea unui vis…’’

                                                                             aDa Nemescu

 

               mi s-au uscat mestecenii şi plopii

          de când aştept timid să mi te-arăţi

     să-ncerc din nou încet să mi te-apropii

de gât ca un fular să mi te-agăţi

 

devreme e acum ca să fim blânzi

     cuvântul tău s-a risipit prin bezne

          iar mugurii de dor vor fi plăpânzi

               nu vor ajunge lujeri ’nalţi prea lesne

 

               purta-vom pentru-o vreme nostalgia

          ca pe o flamură către uitare

     cuvintele vor scrie elegia

şi învăţa-vom drumul spre visare

 

când paşii tăi vor reveni-ntr-o seară

     urcuşul va fi greu până la noi

          mestecenii şi plopii-or să tresară

               vor învăţa să creadă-n cifra doi...

[petrut dan]

Bine adus din condei, pe lângă mijloacele prezente ideea nu pierde din claritate și forță, un poem ce-și atinge scopul și anume de a fi citit cu plăcere,  stimă!

[Stanescu Valentin]

Grig, prietene de cuvânt, nici nu ştii ce mult bine mi-ai făcut cu acest mesaj. Sunt cu lacrimile pe obraz după ce Dumnezeu mi-a spus ce să fac spre a salva de la dispariţie câinele meu iubit care, mâncăcios cum este, s-a înecat şi am reuşit cu disperare să îl repun pe picioare... Efectul emoţiei s-a dus în tensiune cu 17 dar cu puls mic. Iartă-mă că spun aici acest lucru. Mesajul tău m-a întărit. Am explicat că acel ’’încet’’ din poem s-a pierdut la trecerea de pe hârtie în calculator şi nu ştiu cum să fac corecţia în text. Mulţumiri Amandei şi ţie, încă o dată.

[Grig Salvan]

Deosebit de frumos, cald și duios poem de dragoste. Cu imagini diafane și gesturi emoționante, cu mult lirism și nostagie cât cuprinde sufletul. Aceeași observație ca cea făcută de Amanda mai jos, lipsesc două silabe din măsură, la versul cu pricina eu aș fi zis „să-ncerc din nou ușor să mi te-apropii”...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Denisa, avem încă prilejul să ne bucurăm de o toamnă frumoasă. Amanda a numit ’’poezia plăcută’’ drept ’’romanţă de toamnă’’. Vă mulţumesc pentru vizita în pagina mea şi să ne bucurăm reciproc prin cuvinte frumoase.

[Stanescu Valentin]

Amanda, mulţumesc pentru că ai simţit o romanţă de toamnă în versurile acestea dintr-o zi specială. Cum se spune: ’’punct ochit, punct lovit’’ ai observat rapid lipsa unui ’’încet’’. Pentru că nu m-am ’’grăbit încet’’ ci rapid l-am pierdut pe încet din manuscris în laptop... Da, ai dreptate şi îţi mulţumesc. Nu ştiu cum să fac o corecţie pe text aşa că aici rămâne cum a fost...

[Denisa Curea-Popa]

O poezie plăcută! Bucurii vă doresc!

[Amanda Spulber]

Frumușică, melodioasă ca o romanță de toamnă!
Aici:
să-ncerc din nou să mi te-apropii
Aș spune:
Să-ncerc, din nou, încet să mi te-apropii
Pentru a aduce versul la măsura potrivită cu versul cu care rimează, dar e doar o sugestie.