cine la cine se-mparte ?

 când scrii cu sufletul celuilalt- 

 

 de la mine la tine atâta cale vin 

 atâta drum 

 

 simt o asuprire tandră 

 și-o altfel de singurătate 

 iubire fragilă regizată de destin... 

 

 lumea dinafara iubirii nu există 

 e o formă de disperare iubirea- 

 și viața ta toată e rece 

 și locuiești același trup 

 în care nu-ți regăsești ispășirea... 

 

 dar sufletul meu te petrece …

 De o mie de vieți stă între noi 

 

 o lamă de foc subțire 

 

 să mă ierți- 

 

 smulge-mă din carne 

 

 și renaște-mă din noul 

 

 ... ce nu mai vine... 

 

 crengile-mi sunt îndurerate 

 

 tu,dacă iei copacul în brațe 

 

 el mai cumplit se zbate... 

 

 cu o mie de mâini trag de frânghii 

 

 De o mie de vieți stă între noi 

 

 o lamă de foc subțire 

 

 să mă ierți- 

 …

ARCUL DESTINULUI –  SĂGEATA  OMULUI

bolta pământului în arcul cerului

săgeata omului

un tranvai tras pe linie moartă dorinţe ruginite  

răsăritul jilav scânceşte dintre artere zdrumicate de…

 slăbește firul sevei în fiecare zi

 împart pâinea porții

 ulciorul este gol 

 spre mâna întinsă

 visul

 privesc odaia plină

 la colțuri macii respiră

 doar ei cunosc sensul iubirii

 tangoul

 toate viețile pe care le doresc 

 stau îmbulzite în mine

 mor

 le dau drumul

 ca plămânii să respire

 să nu moară…

Printre rotocoale de fum albăstrui,

urmăream cu privirea,

strada învăluită în lumina înserării

şi savuram îndoit atmosfera

ce arunca reflexe luminoase

din lampa cu umbre groteşti

peste goliciunea castă a norilor.

În veşnica lor mişcare

ca o reflecţie asupra ciudăţeniilor vieţii,

mă cutremuram

la adierea de vânt pe înserate

când, ca al frumosului apostol,

iubeam moartea, suferinţa,…

" Oneste bibere"

Veniţi cu toţi, veniţi la cramă

Să ne-afundăm în hrube reci

Veniţi v-am pregătit pastramă

Şi vinuri dulci şi vinuri seci

 …

D-lui Ion Vanghele

Vinul toamnei se agaţă de mine

Mi-este dor să beau iar, bestial

Băuturi cu luciri opaline

Din pahare subţiri, de cristal

Vreau să beau până setea-mi voi stinge

Dintr-un vin ca un vis cenzurat…

Opreşte timpul la intrare, să-mbătrânească lângă prag

Şi riduri albe să-i apară, pe fruntea lui de veşnicii,

Să căutăm în care clipă, privirii tale i-am fost drag,

Când toate erau prea grăbite printre tăcerile târzii.



Să-l văd trecând prin anotimpuri în căutarea unui vis,

Să-i fie ziua doar durere şi  nopţile un trist coşmar,

Iar pleoapa curcubeu sălbatic, ce lângă zare s-a…

a rămas un sunet slab

nu-i mai simt greutatea

ai reușit să mă îmbraci în alb

să pot strânge lumina la piept până nu-i mai rămâne cer

 

voiam peste strigătul arborilor

să mut zile

să cer iertare…

clepsidra lunii

ciucuri de vis peste noi

anotimpul gol

***

lanţul mă strânge

din mijlocul pădurii

lupii tac foamea

  Cioplitorul de vise

vibrez întreagă în gestul ce ridică praf de aştri

din dalta cioplitorului de vise

pe firul Ariadnei cobor în iadul fiinţei

nu mai sunt doar păpuşa

care ornează estetic vitrina universului…

Îți cunosc orgoliul, cabrat, de tarantulă

După aroma de cafea fierbinte.

Îți văd ochii ca un lac fremătând

În greieritul nopții,

Simți petale de trandafir alunecând peste

Rotulă.

Orgoliul ți se topește

Ca o ciocolată

(Nu face curent,

Să se răcească),



Zâmbește ca parfumul freziei!



Ți se rostogolesc din ochi, pe obraz,

Jurăminte, apoi

Pe jos, ca un covor  de nuferi,

De topaz.

Să ajungi pe țărmul…

decât un trăsnet de moarte clinică

în copacul luminii

de la marginea rândurilor

tăcerea asta

care sapă

şi sapă adânc

lutul toamnei din mine

şi mai sălcie decât orice licoare

nu voi supravieţui secetei

decât dacă îmi va ploua cu zâmbete

măcar în vise

iar aripile fluturilor blue-mormon

din poezia uitării

îmi vor amortiza măcar pentr-o vreme

căderile-n gol

abisale

în goana lutului

întunericul strănută

face-ţi linişte între priviri

citesc cu uimire din memoria pământului

să trec prin porţile…

El cântă. Ea tace.

Roua în jar se preface,

Ştie

Că nu dă chirie…

să măsoare totul

sărutându-mi părintește fruntea

Dumnezeu este mereu o trecere

niciodată nu s-a oprit

ca să-l întreb

ce culoare sau gust au tihna cerului

 

există oare un design

încrustat în lentile de culoare albastră

care ar putea semăna cu nesfârșirea?

 

n-o să mai fiu chinuită cu diferite abordări

nu mai vreau

va fi doar una limpede

care deschide albastrul în palmă

aduce răsăritul din poveste

când fuioare…

cântecul  s-a eliberat de portativul timpului

întunecat de note joase

caleaşca  purtată de  umbre  de fluturi

străbate amintiri   în  oraşul  fără oameni

raze de sunete  descrise de un zbor rotund  de îngeri

luminau rotaţia secundelor balerinei

ce…

***

femeia plânge

valul trece de gleznă

tinereţea ei