Se-adună roua, devenită brume,

pe frunzele căzute din castani,

iar timpul reîntors depune ani

pe raftul cugetărilor postume.

Desprind din ele retrăiri uitate,

le readuc prin veacul…

Ce îmi spui tu, străine, venit din viitor,

Culegător de stele sau mag necunoscut ?

Rămâi pe colț de cer, de ești pustiitor

Eu sunt în visul mamei și nici nu m-am născut 

Zici c-ai venit cu rhune să-mi creionezi destinul,

Cărările să-mi cureți și să-mi zidești palate,

Să mă ridici în bolta în care levantinul

Ferice viețuiește în lumi imaculate ?.

Maica însă m-așteaptă sporindu-și nerăbdarea,

Și…

Iubir al meu, ne paște primăvara,

Din lacrimi de zăpadă, ghioceii

Poteci cu dor străluminează seara,

Revigorând, la bursa vieții, zeii.

Apoi din soare vezi alai cum vine,

Iubir al meu, o vară trecătoare,

Înveșmântați în straie de verbine,

Iubim torid, înnebunind sahare.

Din burta cerului se rupe apa,

Descătușată, fiica ploii iese,

Iubir al meu, e toamnă-n Ayia Napa,

Dar nouă nu mai pare să ne…

SONET CII 

Păpușa cu ochii de sticlă în casa cu suflete mute

Privește aceleași decoruri ascunse în timpuri ce uită

O filă desprinsă din viața ce parcă a fost plăsmuită.

Nimicul rămâne în urmă, doar goluri ce vin să strămute

Durerea în palma tăcerii. Doar lacrimi acum mai recită

Vitrina cu vise purtate și umbre demult dispărute,

Ascunse sub praful uitării, pierdute, nu pot să sărute

Un vis ce s-a stins într-o noapte, o…

Vânturi răscolesc cutume

Într-o iarnă fără iarnă,

Nori de cețuri vin anume

Să ascundă orice taină.

Visul nopților se sfarmă

Scormonind printre tăciuni,

Gânduri nu mai pot să doarmă

Ca-ntr-o casă de…

Eminescu nu-i canon

Eminescu-i libertate

muzica ne dă un ton

însă noi le vrem pe toate

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Ascult, meditez și încerc să-nțeleg

tăcerea din gândul ce stă să pornească,

dar încă rămas priponit în talveg

pe-o albie sură din bolta cerească.

Mai caut răspunsuri în anii pierduți

prin vagi amintiri ce nu vor să mă…

cu pasul ei sprinten alergând printre clopoței,

dacă mai mângâie cărările acelui vis, cu ochii,

cu zâmbetul,

   a întors capul, s-a uitat încă o dată în jur, nu, 

nu o văzuse, i s-a părut,

doar aerul ei plutea peste lac

                                                     fără să-i trădeze…

În citadela nopții sunt ziduri de hârtie;

Și labirint de ceață ne-au construit cei surzi.

Tăcută este pana ce nu vrea să mai scrie;

Dreptatea-i răstignită - ascultă, s-o auzi,

cu buzele crăpate, ca niște muguri…

ascunse șoapte din frunze și din dor,

în mai adâncul sângelui te port,

spălat de umbre pruncul plânge-n mine,

ochii ca roua, îți caută bujorii,

te tot strecori în vie, și mai plivești grădina,

de pasăre ți-i brațul, de pasăre ți-i cântul,

zi-le să nu-mi trimită poze cu sicrie,

nu cred, nu cred o boabă, știu bine, n-ai fost tu,

cum să fii tu, cu palmele pe piept încrucișate

când ai atâta treabă, când ai atâta vlagă,

cum să-ți lași…

Bat clopotele din apus, gemând,

Și-agață-n părul  meu, alburiu-mov

Ecouri mici, în șir recuperând

Un Timp pe care-l caut în Ceaslov

Simt bucuria inimii ce-ncearcă

Să facă un acord și cu trecutul

Pornind rapid parâma să întoarcă,

Să recunoască iarăși începutul

Timpul  nu e un  cal să-i pui zăbală,

Și nu e nici prieten credincios

Departe dar, de tagma animală,

Încep să cred că e un Făt …

Cu aripile grele

Sub norii cei înalți,

Speranțe ale mele

Culcuș vă ferecați.

În calea ploii reci

Deloc nu face-ți față,

Pe cerul cu poteci

Vă agățați de viață.

Văzduhul vă e cuib,

Cu gândurile mele

Voi ați făcut coșciug

Ce șade printre stele.

De mine prea departe

Parcă vă…

Mâ trezii voios se pare,

Am dormit pesemne bine,

Simt nimic că nu mă doare

Azi e soare pentru mine.

Am deschis fereastra larg,

Simt pădurea cum adie,

Un tablou ce-mi este drag,

Mi se afișează mie.

Toamna lucră cu natura

Și o modelează ea,

Îi închide iernii gura,

Șoptindu-i că va mai sta.

După o noapte friguroasă

Și cu cerul plin de stele

Dimineață tu frumoasă

Aduci…

Hai să dăm mână cu mână

Cei ce grăim o vorbă bună

Despre țară, despre neam,

Despre tot ce noi aveam!

Hai să ne unim odată

Că România-i defăimată,

Să fim Oameni luminoși,

Semeți ca brazii cei frumoși!

Să îmbrăcăm țara în lumină

Cu iubirea cea divină,

Să o clădim din nou împreună

Toți frații cu inima română!

Trăim pe aceeași țarină străbună,

Avem același Soare…

doar dragoste era în albastrul meu infinit

pe vărful munților ascundeam tainele iubirii

din peșteri de gheață îmbrățișam orizontul înlăcrimat



căutâd veșnicia într-o lume trecătoare

am găsit durerea morții

avea gustul mugurilor înghețați



frunze moarte, corbi însetați mi-au furat universul

ochii îmi erau lipsiți de lacrimi

iar culoarea i-am lăsat-o pădurii



vântul înclina copacii

modelând altare din petalele norilor

să mă…

Te așteptam ducând în suflet marea,

din prag de seară te chemam cântând,

pe când la margini de apus chiar zarea

își depăna părerile de rău … pe rând.

Simțeam un foc care ardea în mine,

fiori de dor veneau dinspre…

Ești ca Don Quijote

treaz numai în artă

cin-să strângă cote

Rosi Doamne-iartă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Și mi-am zis: ce-ar putea-nlocui o femeie?

Poate doar un aluat frământat pentru pâine.

Aș zidi un cuptor, aș cerși o scânteie

orișicui mi-ar lăsa împrumut până mâine.



Mi-ar plăcea să-i frământ sânii umezi. Cât oare?

Cât sunt case în sat, cât e cerul de 'naltul

îmi va ține de dor și de-un gând orișicare,

la crăpatul de zori, să nu plece cu altul



i-am ascuns chiar și vâsc, din cel tânăr, sub pernă

ca-n Ajun, când aștepți pe-nserat…

Mi-a spus: „Plec.”

Și-a luat haina

din cuiul ruginit,

bătut strâmb

în tocul ușii

șuie,

din peretele crăpat

zidit de Țolea,

mai mult beat

decât viu,

mai mult mort

decât treaz.

În prag s-a oprit,

s-a întors,

m-a privit,

a oftat,

sau poate mi s-a părut.

A dat din cap,

nu mai era loc de cuvinte.

Și eu tăceam,

mă ascultam în gând:

„Ca el, mai sunt pe pământ.”

Iar gândul îmi răspundea,

rece și clar:

„Te…