Sonet CXII 

Când roua ascunde o lacrimă mută,

Căzută pe floarea ce-așteaptă să moară,

Secunda invocă petale de seară,

Tăcerea din neguri cu doliu sărută.

Imagine stinsă, nimicul separă

Atingerea caldă din clipa trecută

De locul ce doare, durerea n-ajută,

Pe roza uscată nici fluturi nu zboară.

Lumina se scaldă-n trăiri efemere,

Cu versuri prea scurte, cu rima-n regrete,

Iar…

În mine, demult, ninge turbat,

Se-adună omătul grămadă,

Încalec munții, îi chem la sfat

Prefac verdele în monadă.

În prea lungul deșertului meu

Se depune o pojghiță groasă,

Îmi cer ieșirea cu sufletul greu

Din cubul de vată sticloasă,

Și lupii vin la prohod, uneori,

Dar nimeni nu bagă de seamă,

Spun vorbe străine, te înfiori,

Tu, lasă doar vântul să geamă.

Iar în…

Adună plopii crengile-n fereastră

cu frunzele întoarse-n asfințit,

pe masă plâng garoafele în glastră

văzând că te aștept dar n-ai venit.

Și somnul mă cuprinde dintr-odată,

aș vrea să dorm dar încă te aștept,…

Fugi Ioane fugi cu timpul părăsit în vegetare

Lași cuvinte ca nisipul ce alunecă-n clepsidră

Luat-ai vocea o-mpăcare din trecutul ca o hidră

Hai Ioane cerne-ți umbra unui vers fără hotare

Într-o stare oarecare unde lume-și umple ceasul

Cu iubire și cu ură cu splendori și bube coapte

Între strigăte reptile și mișcările inapte

Versul tău străluce pururi albăstrind în mers impasul

Of Ioane foșnet vine pe sub ploile de…

                                                                       Floare de soc. Sunt

                                                                       Vinovat că sunt poet

                                                                       Mânz scrum mirosind

                                                                                      Ion Lazăr da Coza ©

                                          …

Ascultă Dionis ce voi să-ți zic,

zdrobit de îmbătarea mării tale;

Stau risipit pe-un țărm de borangic,

Tânjind la transhumanțe siderale.

M-am înfrățit c-un murmur de pelin

Și…

Ajută-mi Doamne inima

să mai rămână-n piept

la maximum dă minima

și orice drum fă-l drept

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

Mereu voi fi cu voi

In memoriam Ion Lazăr da Coza

Vremelnicii aleargă pe prundurile albe,

păcatele s-au dus zburând ca niște ciori, 

îmbălsămat văzduhul de crizanteme dalbe

străfulgeră simțirea și-o umple cu fiori. 

În aerul zăpezii a amuțit tăcerea,

din cornul lunii curge un…

să nu atingi timpul 

nici măcar cu o singură pană,

aripile-ți vor cădea ca frunzele

tatuate de cer,

să nu atingi timpul

nici măcar cu o singură rană

când cuțitele zboară ca…

Imaginează-ți c-am murit de sete,

Gândindu-mă la tine-n loc de apă

Și te-am visat ca-n serile din stepă,

Cum desfrunzeai iubirile de moarte.



Aud cum foamea-n trupu-mi greu se plimbă,

O fi blestemul sau un favor divin

Și mă privești sub geana nopții pline,

Sorbindu-mi chipul drept cel mai scump venin.



Iar dacă moarte-ar vrea să-ntindă coasa,

Spre…

ficatului meu nu-i face bine alcoolul

beau cu prietenii doar pentru că nu am acasă ce face

în bodegi cu tavanul căzut de la cealaltă masă

diavolul se preface că-i place

răzbunătoarele ploi dau țării ocolul

în cer Dumnezeu simțeam că ne-o coace

cineva începe un cântec știut de părinți și bețivii săraci

de la capătul străzii preoți ne-ndeamnă normal la război

după noua poruncă

iau carul de-acasă perechea de…

Secundele, prin ceasuri măcinate,

se cern târziu pe gândul ostenit,

bat clopotele-n turnul din cetate

când orele se scurg spre asfințit.

Sub zidul vechi, cu pietrele căzute

pe tufele din gardul prăbușit,…

La Masa Tăcerii domnește Nemișcarea

Tronând impetuoasă și severă.

Înscăunate clipele au uitat ca să mai piară,

Împietrite în lumea de altădată!

Maestrul și-a însuflețit lucrarea

Dându-i glas adâncit în piatră.

Misterios se deapănă uitarea

Peste filosofia-i minuțios sculptată!

Din inima lui și-au găsit drum spre lume

Iubirea și curajul formei măiestrite.

Brâncuși trăiește în forme de…

                                                                                                                 Să ne grăbim

                                                                                   Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,

                                                                                    rămân după ei pantofii şi…

viața și moartea

probe de poezie

restul tăcere

Costel Zăgan

Mi-ai spus să tac

când și tu tăceai.

Voiai ca tăcerea

să fie adâncă.

Dar, de fiecare dată,

se găsea cineva,

altcineva,

să scurgă

prin crăpăturile

tăcerii noastre

neliniștitoare umbre.

Ceasul, bunăoară,

picura timp pe podea

cu tic-tac-uri umede

de urmele pașilor noștri,…

E-o vreme

E-o vreme când șoptirea se cere ascultată,

e mult de când ecoul se stinse-n depărtare…

Din căi reverberate, ușor, trecutul moare,

de nu-l salvezi în slove pedeapsa-i meritată.

Amurgul e o taină ce-nvăluie mistere,

se pierd în el legende, poveștile…

                                           Prea puţin tot ce-a rodit

                                      bucuria noastră!

                                Zboară, zboară tot mai sus

                           Pasăre albastră

                   şi ascunde în argint

               pe un mal de lună,

          ca-ntr-un mare labirint,

     Inima-mi…

iubire incurabilă, hai să zburăm din nou pe mătură,

nimic nu poate fi mai răsplătitor decât statul în aer, să

jonglezi cu bile aurii,

                                      admirând fluorescența,

iubire inoperabilă, urcă-te pe scena…