Încotro?

[C.Titi Nechita]

Ne îndreptăm tăcuți spre altă lume,

Spre alt fel de-a înțelege și trăi;

O lume-n care tu uiți și a grăi

Răpus fiind de noile cutume.

 

Unde să-ți pui tu capul la hodină

Și ce cuvinte să rostești anume

Fără să aibă cineva vreo vină?

 

Ce plăsmuiri ai vrea să te îndrume

Să îți găsești și tu cândva un nume

 

Scris undeva în lumea ce-o să vină?

                                   18-02-2025

[Chris]

intrebari care framanta spiritul ratacitor in aceasta lume. citit cu placere,

[petrut dan]

O întrebare legitimă pe care mulți și-o pun în anumite momente și literare precum acesta cu care rezonez, apreciere!

[Vasilisia Lazăr]

Poezia are forma grafică a unei schaltiniene, dar nu este chiar o schaltinienă sută la sută, ultimul vers ar fi trebuit să fie concluzia întregii poezii, în plus, ar fi trebuit să spună o poveste, să se înrudească cu epicul, ori aici avem o poezie reflexivă, meditativă, dar mi-a plăcut. 

[bolache alexandru]

Lumea se află la o răscruce și poezia ta este îndreptățită!

[Corneliu Neagu]

O suită de întrebări existențiale fără răspuns, dar care ne face să medităm asupra trecerii noastre efemere pe acest pământ. Oare spre ce altă lume ne îndreptăm, a înțelege și trăi? Poetul ne dă un răspuns parțial, iar noi trebuie să găsim propriile răspunsuri, meditând împreună cu el sau, poate, chiar mai mult...

[Monica Pester]

Stratificarea versurilor se îmbină minunat cu ipoteticele teme de meditație.

Dle Titi Nechita,

[Mihai Katin]

Unde să-ți pui tu capul la hodină

Și ce cuvinte să rostești anume

Fără să aibă cineva vreo vină?  intotdeauna  trebuie  puse intrebarile  pentru  ca  linistea  nu  are raspunsuri...cu  multa pretuire!

[Stanescu Valentin]

 

Domnule Nechita, dacă aţi fi avut prima strofă din cinci versuri urmată de poezia de faţă aş fi zis că aceasta se înrudeşte cu Valentele mele care au versurile cu silabe descrescătoare 5-4-3-2-1... Frumoasă poezie ca o palmă dată vieţii tot mai afundată în întrebări fără răspuns.

[Maria Mitea]

E o stare aici,

un suflu curat,  atrage cititotul ca un magnet, 

anume mi-a plăcut: ” Scris undeva în lumea ce-o să vină?” -

deși primul vers  spune că ”Ne îndreptăm tăcuți spre altă lume, ”  și pe undev atoate se vor termina, - ultimul vers lasă ușile deschise, ne poartă spre infinit, păstrează  continuitatea stării   ... 

[Ada Nemescu]

Quo vadis, domine?

Suntem copleșiți de întrebări. Un răspuns naște alte multe întrebări, totul se dezvoltă exponențial...iar timpul nu-i destul pentru-a-nțelege.... Alte și alte generații primesc în dar - marea căutare - 

Am citit veritabile versuri filozofice.

Cu bucuria lecturii, aDa