În pragul infinitului

[Monica Pester]

În vremea păcii, mă întorc cu armele cuvântului

să însoțesc dansul pașilor ce îmi târăsc amintirile în beznă.

Vocile mă urmăresc încă în arhipelagul umbrelor,

deși leg și dezleg vorbe surprinzător de vechi în locuri sfinte, 

depărtate, de unde respir adânc chemarea ploilor.

Voi pleca, da, voi pleca în celălalt capăt al eternității, 

acolo unde nu există lacrimi, acolo unde mă cheamă 

mandolinele trezite.

Cobor și urc cu gleznele căprioarei rănite,

în vastul univers al uitării, și nu mă uit înapoi, ca nu cumva,

în iureșul amintirilor, să pierd controlul avalanșei.

Ea trebuie să înghită hulpav, ca un malaxor vrăjit,

resturile arse ale iubirilor damnate.

Și când, în pragul infinitului,

îmi voi lăsa umbra să se odihnească,

voi ști ce înseamnă libertatea unui spirit 

ce își caută aripile.

[petrut dan]

O viziune proprie oferită cu mijloace lirice și care trezește interesul, o lectură ce își vede condiția valorii  îndeplinite, am citit cu interes, drag! 

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, Monica! Nu stau să-i fac o analiză, nu e neapărat obiectul acestui spațiu, atâta vreme cât e bine. Atât spun: MINUNAT! Și cred că e destul. Versul liber te prinde mult mai bine. Aaa, de fapt ți-am mai spus-o. :)

[Monica Pester]

Alex, prietene, cam astea sunt temele mele. Încerc însă transpunerea lor în viziuni puțin șocante, sa nu altereze trăirea firească a cititorului.

Îți mulțumesc Alex.

[Monica Pester]

Mulțumesc, d-le Stănescu,mă bucură mult amplele dvoastra comentarii apreciative. 

[bolache alexandru]

O poezie despre viață și moarte prin metafore bine strunite. Mi-a plăcut mult finalul!

[Stanescu Valentin]

 Doamnă Monica, ’’în pragul infinitului’’ trec prin mine către mine cel ce-oi fi pe când am fost trecând ochi de găuri negre să aleg din nou un trup răsucind amplu spirala timpului spre comprimare să fiu tu iar tu chiar eu... Versul liber vă încearcă şi vă prinde-ntre cuvinte... Felicitări!

[Monica Pester]

Mulțumesc, Nicoleta.

Moartea și viața sunt fețe ale aceleeași monezi.

[Monica Pester]

Gabi, aprecierea ta contează mult pentru mine. Adevărat, deși scrierile îmi sunt mai mult în rimă, versul alb mă face să mă simt bine.

Mulțumesc frumos.

[Monica Pester]

Da, dle Katin, încerc continuu să urc treptele evoluției personale, prin povești, incursiuni  sufletești și credință.

Mulțumesc din suflet.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Un poem  ce surprinde prin  degajarea cu care este privită trecerea în neființă, ” îmi voi lăsa umbra să se odihnească”.

Am citit cu drag!