Un curcubeu,

un crai frumos din ceruri arcuit,

se-ndrăgosti de-o curcubee,

desfăşurată-atrăgător,

de la apus la răsărit.

În prima zi,

ea-şi arătă doar părul,…

Hai, mai spune-mi o datã

ce ascunzi sub pleoapa ta dreaptã

sub verdele perdelei de vis

dincolo de întrebarea nepusã.

Hai, mai aratã-mi unde-ai aşezat

gândul colţuros ce nu se potriveşte

deloc cu renunţarea dar nici

cu remuşcarea

Hai mai spune-mi o datã

ce am crezut cã ai vrut

în anotimpul ceţos fãrã nume

rãmas sub pleoapa ta dreaptã.

Dacã închizi şi ochiul stâng

eu cum mã mai privesc în

oglinda sufletului tãu?…

Iubire iatã-mã,

nu sunt frumoasã, sunt femeie

Pentru tine sunt îmbrãţişare

pãtimaşã dezmierdãtoare

a ploii de varã…

sunt suavã sarutare

a zborului de flutur

în cãdere ameţitã de dor,

Pentru tine sunt gând şi zbor

neliniştit şi nerecunoscut

de întoarcere

Iubire iartã-mã,  sunt femeie

şi nu sunt frumoasã

decât atunci când mã iubeşti

şi când ai oprit zborul

şi ai închis cercul cu tandreţe

obosit de…

Două arderi într-un foc

Cuib de inimi la un loc,

Ploi de vise ca un roi…

"Ladies first"

Aceasta e se pare soarta noastră

femeile se inmulţesc mereu

Adamii au in plus aceeaşi coastă…

ca într-un ritual biblic…

În liniştea lui goală

savurând albastrul

calm, stătea ţintuit

cu respiraţia tăiată…

Cu ochii închişi ca într-un somn liniştit
şi gura mică pierdută în imensitatea capului,
faţa îi arăta neliniştea în lumina prea difuză.

am tatuat teiubescul pe inima

mi-am tatuat o inimă pe cuvânt

aşa…

ca să ştie lumea că poemele mele

iubesc

se poartă…

sonet love elegie

şi o inimă străpunsă de săgeata

le acoperă pe amândouă

dacă nu aş fi făcut-o cuvântul ar fi crezut

că nu-l iubesc

cum nici tu nu mă iubeşti

pentru că nu mă laşi să îţi scriu pe spate

pe aici am trecut eu

sună cunoscut mesajul

parcă e un coppy paste la un titlu

al lui clapton :…

De prin hrisoave înviau poeţi

Cu visele sub coifuri de hârtie,

Noi îi iubeam în gând şi eram beţi

Şi îi năimeam cu noi în pribegie.

De-atunci zvâcnim şi recităm cărări,

Sub graba noastră zarea se-ncovoaie,

Pe când dispreţul află-n neaflări

Doar spaima ta că te preschimbi în ploaie.

Ne prosternăm banalelor minuni

Pe-o falcă hămesită de capcană

Apoi ne frângem între răi şi buni

Şi împărţim cu zel aceiaşi…

cǎ-n somn murim

lăsând celorlalți  amintirile

așezându-le umbre peste mormintele sfinților

umplându-ne sufletul  de miresmele lor cosmice

umblăm prin trecutul lor

cernându-le înțelepciunea

când ne trezim

ne arde înțepătura spinilor

crescuți pe huma oaselor noastre…

                            …

am fost siberie
în toate lunile de aşteptare
cu închipuiri închinate
deznădejdii

mi-am crescut copaci în agonie -
braţele şi-au abandonat mugurii
în primăvara ta

doar inima trimite
(uneori)
rafale
în creangi de iubire
la maluri îngheţate

rănită de fiecare bob aprins
al valurilor din pleoapă
pe marginile neatinse de lacrimi
din rotunjimea clepsidrei
arde nisipul
secundelor în care am respirat

printre tăcerile tale
din lemnul promis
sculptez chip copilei

ating cămaşa fecioriei
deasupra timpului
distanţa dispare
miroase a iubire
această roşeaţă

Într-un schimb de priviri neclintite

în spatele lui, cu faţa răvăşită

din această sufocare singuratică,

ochii i se măriră plini de uimire şi trişti.

Era doar umbra unui zâmbet.

Un zâmbet fantomatic trecea din ochi

în colţurile gurii unei figuri goale

în ploaia bătută de vânt.

 …

O fir-ai tu să fii muiere

fulger născut în fagure de miere

Sărutu-i poate ultim strop

rămas din celălalt potop

Pe …

 Prin ani cu mersul lor înţepenit,

O amintire işi mai poartă paşii,

Pe sub pomul ramas neînflorit,

Ce-l plâng acum din harfe îngeraşii.

Nici-un pas nu calcă praful de pe drum,

Au asfinţit în vreme trecătorii,

Şi orice vis e-acuma doar un scrum,

Încremenit în poala depărtării.

Vor mai trece ani fără ocoluri,

Cu-acelaşi vis sub zare adormit,

Vei şti oare cum se ofilesc fioruri,

De sentimente ce n-am putut să…

Mi-am diluat tăcerea înc-o dată

Şi te-am strigat, din poarta unui gând.

Ţi-am aşteptat lumina tremurată

Să prindă viaţă, pe un singur rând

Şi să deşire în văzduhul verii

Fără mustrări, eşarfa unui sens.

Din ne-ntâmplare s-au născut Siberii!

Şi au crescut în lutul de nonsens

Ca Făt-frumos. Sub streşini de rutină

Poţi rotunji cu dalta unui glas

Ecouri ample-n zarea anodină

Sau zmeie purpurii,de bun…

Să închid singură cercul

În dimineţile fără cuvinte

nu-i aşa că aştepţi nerăbdător şi pătimaş

îmbrăţişatea tumultoasă a umbrelor noastre,

ce vrea să ascundă mereu dorinţa dar

mai ales dorul ce topeşte

asteptarea, depărtărea, neputința?

Nici o vorbă nerostită nu arde

mai mult decat nesiguranţa şi tăcerea…

Aş putea să fiu încă poveste,

atâta vreme cât îţi trebuiesc

şi cât îmbrăţişărea nu doare

şi gândul revine deseori…