Mai spune-mi

[constanta popescu]

Hai, mai spune-mi o datã
ce ascunzi sub pleoapa ta dreaptã
sub verdele perdelei de vis
dincolo de întrebarea nepusã.
Hai, mai aratã-mi unde-ai aşezat
gândul colţuros ce nu se potriveşte
deloc cu renunţarea dar nici
cu remuşcarea
Hai mai spune-mi o datã
ce am crezut cã ai vrut
în anotimpul ceţos fãrã nume
rãmas sub pleoapa ta dreaptã.
Dacã închizi şi ochiul stâng
eu cum mã mai privesc în
oglinda sufletului tãu?
Hai, mai spune-mi o datã de ce
nu deschizi cu încredere
poarta aceea prãbuşitã
peste vremuri.

[constanta popescu]

multumesc pentru indrumare, m-am conformat.

[Ion Lazăr da Coza]

Semnele grafice și cele de punctuație (? ! ; , : ( ) . [ ] ' „ ” ... - * # etc. cu excepția cratimei mari (–)!) trebuie lipite de cuvintele pe care le succed sau le preced! E obligatorie pauza (blancul) după toate semnele de punctuaţie, cu excepția liniuței de unire (cratima mică) și atunci când își urmează lor (de ex: – Așa!?!...)!

Poezia place.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Dacă ai fi dorit un imperativ, ai fi spus Hai, spune-mi odată!  (fără mai)

Iar după hai obligatoriu virgulă.

[Vasilisia Lazăr]

Nu, nu este adevărat.

ODÁTĂ adv., adj. invar. 1. Adv. Într-un timp nedeterminat, cândva; a) (în legătură cu verbe la trecut) odinioară, mai de mult; b) (în legătură cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum înainte, într-o bună zi, cândva. ◊ Expr. Odată și odată = a) de mult de tot, de foarte multă vreme; b) într-o bună zi, cândva, mai curând sau mai târziu. 2. Adv. (Pop.) Îndată, imediat; fără întârziere, brusc; deodată. 3. Adv. În sfârșit, în cele din urmă. 4. Adj. invar. În toată puterea cuvântului, întreg; p. ext. foarte reușit, foarte bun, excelent. – O³ + dată.

ODÁTĂ adv. 1. v. cândva. 2. v. odinioară. 3. cândva, vreodată, (pop.) oarecând, (înv.) odinioară,

vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~ .) 4. concomitent, simultan, (pop.) deodată. (Au început să vorbească ~ .) 5. v. deodată.

Deci nu poți spune:

Hai, mai spune-mi cândva

Deci, corect este:

Hai, mai spune-mi o dată, adică încă o dată.

Odată = adverb cu sensul de cândva (în trecut sau în viitor), imediat, în sfârşit.
O dată = numeral adverbial (o dată, de mai multe ori) şi substantiv cu sensul de zi, dată calendaristică.

Exemple corecte:

A fost odată ca niciodată un împărat.

Vom vorbi odată despre asta.

Odată ce terminaţi de scris, puteţi părăsi sala de examen.

Faci prea multă gălăgie, termină odată!

Ţi-am spus o dată, de două ori, de trei ori. De câte ori să-ţi repet?

Alege tu o dată pentru reuniune.

Exemple greşite:

Spune-mi o dată ce vrei!

Aveau o dată magazin acolo.

Ţi-am încercuit odată în calendar. Să-mi spui dacă e potrivită şi pentru tine.

[constanta popescu]

odata = adverb de timp

o data...de ieri, de 17 iulie = subst. artic.neh.

eu am vrut adverb 

despre literele mari si mici, in cazul exemplificat, aveti dreptate: trebuia "eu cum ma mai privesc in"...

in rest se mai intampla sa ma grabesc la dactilografiat( o sa am grija..dar asta ar fi o greseala efectiv "tehnica")

[Vasilisia Lazăr]

Hai mai spune-mi odatã/ o dată

pentru a nu crea confuzie, aș sugera literă mică la începutul tuturor versurilor.

De exemplu, aici nu văd logica literei mari:

Dacã închizi şi ochiul stâng
Eu cum mã mai privesc în
Oglinda sufletului tãu ?

spre deosebire de aici, unde o văd:

Hai mai spune-mi odatã
ce am crezut cã ai vrut
în anotimpul ceţos fãrã nume

Frumos, frumos și aici. Sensibilitate și lirism.

[Sofia Sincă]

Dorinţă de împăcare a sinelui, gând străbătut de o vibraţie amară... dor de mai bine, elegie.

Însă modul de alcătuire este unul cam simplist, prea convenţional, deşi aici nu abundă în şi-uri. Desigur fiecare avem zile bune şi mai puţin bune. Şi desigur asta este doar părerea mea.

Sofy

[Vasilisia Lazăr]

Doamna Popescu, titlul poemului se pune deasupra, acolo unde scrie TITLUL COMENTARIULUI PUBLICAT. D-voastră l-ați pus deasupra textului. Remediez de data asta eu, la ambele poezii.