Prin adoraţii lungi ne pierdem chipul,

Prin abandonuri sacre de mirări,

Când în clepsidre urcă blând nisipul

Ca înţelepte, fragede ninsori.

Această fluturare de-nceputuri

Răpusă, ne strecoară pe sub rai,

Din potoliri de arşiţe şi luturi

Vorbim numai cu cerul, fără grai.

Ne-ngăduie-n culoarea lui ascunsul

Şi-n vremea noastră de pustiu rodit

Se întretaie plânsul cu neplânsul

Căci tu vei mirosi a fruct oprit.

Şi vine…

                         Cu mâinile întinse

                         spre nisipul

                         zilelor,

                         încerc să ating

                         lumina

                         clipelor târzii.

                         Timpurile noastre

                         trec unul în altul

                         şi cineva acolo sus strigă:

                         nu atinge, e…

                                  Privind singur

                                  spre un pământ

                                  străin,

                                  îmi vând şi ultima

                                  picătură de sânge.

Visele nu pot fi-ntotdeauna-mplinite,

trăieşti iluzii perfecte între mii de oglinzi

alergi rătăcind lângă vieţi părăsite

şi vrei pentru-o clipă destinul să-l prinzi.

Să vezi ce se-ntamplă câteodată târziu,

dacă anii ce vin poartă-acelaşi mister

şi prin toamne străine cu aspect ruginiu

fericirea-i doar umbra unui gest efemer.

Să ştii cum s-au frânt curcubeiele-n două

sub povara tristeţii din atâtea priviri,

cum…

adormisem

cu mâna-ţi în pulearțul secătuit

și inima anesteziată în vodcă



ameţit de aburul cafelei

otrăvit

de sărutul  marihuana



obiect al tău

adormisemca o marionetă stricată

tocmai la zâmbet cu dreptul 

de a avea coșmaruri erotice

cu tine sunt doar o jucărie nouă

pe sfori 

din vitrina cătuşe sufletului obosit

adormisem

cu speranţa de a muri de la capăt



dar mâna ta…

uite

spațiile acestea dintre cuvinte

sunt ca niște vise

pe care le spulberă vântul

în vremelnicia acestei toamne

nici timpul

ce umblă hoinar prin buzunare

nu lasă vreo vorbă mai veche

sub tălpi simt pierdutele zile

ce mă despart de clipe…

 lacrimile

cărbuni încinși

tortura tăcerilor

pline ochi de ură

izvor care alimenta

fântână otrăvită

sălbatică 

tristă

epavă

călcam

în picioarele

goale

ca niște fachiri

pe cioburi de iubire

viitorul

împreună

ne crestau în tălpi

amintiri dureroase

care sângerau

regrete

metastază

De ce mă părăsiţi frumoase flori de vară,

Vreau să adorm în poala câmpiilor cu maci

Să-mi vindece dureri ce sufletu-mpresoară,…

Vreau să te-nscriu într-o balanţă

Să te aşez într-un jurnal,

Iar în coloana de creanţă,

Din anotimpul tău vernal,…

                         M-am îmbătat din cuvinte

                         să pot să dorm

                         printre rânduri.

                        Uitând că nu se mănâncă

                         în somn, m-am trezit

                         înghiţit de realitate.

 …

nu-ți spun să rămâi

mi-e toamnă

și-ar fi pentru tine, poate nedrept

să-ți cer să mă-mparți

cu toamna ce-și răsfiră

plete-arămii la mine în piept

nici să pleci nu îți spun

mi-e toamnă

parcă de-o vreme des, tot mai des

și-s tristă

ca un foșnet de vară

prin lanuri de grâu necules

nu-i vreme de spus

mi-e toamnă

nu-ți spun nimic, nimic

doar adun tăceri

ale pașilor mei,…

fructele mele zboarã  precum îngerii

când frunzele-mi tânjesc la nemurire

în fiecare…

uneori

vorbesc cu mine despre poezie

alteori

despre tine

care o citești

tremurând până la miezul nopții

în vibrații ce cresc

contopindu-se-n sângele tău

injectând sub epidermă

lichidul amniotic al vieții

resimțindu-te nou-născut

după un…

am ochii unui condamnat



mă târăsc prin culoare 

şi nu pot 

să respir prea mult

dincolo de liniile trasate

sub lut

se topesc durerile

în alte anotimpuri

nimic nu pare să fie ce a fost

doar un dangăt de clopot

împlineşte ruga



cineva se plimbă prin mine

şi…

Dezbrăcată de tine 

eşti doar femeia mea adevărată

purtând pe chip înmugurirea

şi-n priviri limpezimi de izvoare.



se aprind fără timp stelele

care nu-mi erau sortite,

când ochi-mi te îmbracă în zare



eşti adevărat de frumoasă

şi tulburător de tine;

te voi purta în dimineţi rostite tăceri

şi-mi voi aminti

că mai vin primăveri,



cuvintele se rostesc singure şi seci …