Eram singur printre gânduri.

Priveam focul ce muta

umbrele de prin colţuri

asemenea unei păsări ce-ncearcă

să se apropie, dar gonită e

în apa învolburată a vremii…

În stele îmi pâlpâiau neliniştile sufletului

sub pasul furişat al miezului de noapte…

M-aş fi voit o pasăre-n zbor

pe cărările nevăzute ale cerului

deschis către… nemărginire.

S-a mai spart o iluzie,

căci m-am trezit acelaşi,…

                     Ne aflam

                     spate-n spate

                     cu pistoalele-ncărcate.

                     Începea numărătoarea inversă.

                     Se juca totul pe o carte,

                     ori terminam eu cu ea,

                     ori viaţa cu mine.

                     Însă ceaţa ce se lăsa,

                     ne-amână mereu…

                     de pe azi, pe…

timbrul inimii mele imită

ultima petrecere la care n-am fost prezenţi

am auzit că şi-au făcut de cap

nişte  acorduri de gen…

Ai acea bifurcare în priviri

încât nu stiu cu exactitate

dacă atunci când sosești,

mângâi iminența unei plecări,

sau faptul unei atingeri?



tot timpul, printre gânduri

porți un concasor

care îți macină mulțumirile;

te rog să mă părăsești cu firescul

care face pe moarte să existe

și pe viață, să sufere



înainte de a fi o iubire,

nici nu am existat;

toată lumea din jur

ne striga pe…

în stânga lutului

viaţa intersectează…

în camera goalā…

Într-o noapte oarecare

mă gândeam privind la soare

cum îmi picură-n grădină

razele din lună plină.

Eram trist, plângeam de milă

unui sculptor în argilă,

ce-mi fura pe timp de noapte

dimineţi întregi de şoapte.

Aşteptam cumva să plouă,

fulgere să-mi rupă-n două

gânduri sumbre şi bolnave

nebunii din vechi epave.

Un strigoi frumos sub stele

printre zeci de cruci rebele,

eram eu cu noaptea-n…

am trăit şi trăiesc printre lucruri

iar lucrurile acestea îşi cară

printre ziduri umbrele

fără de care

nu ar fi fost privilegiul de a exista

dincolo de toate acestea

doar zvonurile trec

peste urmele-adâncite în rană

ca şi cum aş fi vinovat

de tot ce s-a pierdut…

                     Obosit pe cărarea bătută

                     a cuvintelor, m-aşez la trunchiul

                     unui gând şi-aştept să vină

                     somnul nesomnului meu.

                   Timpul

                   nepăsător m-a dezbrăcat

                   de tot.

                   Nici chiar goliciunea vorbelor

                   nu-mi ascunde

                   nevăzuta trecere… prin viaţă.

Privesc în urmă. Stoluri prefăcute

Au răsturnat iar toamna-n ochii mei

Şi-atâtea frunze moarte, nevăzute

Mi se aştern prin gânduri. Pe alei

De ne-nţeles îmi rătăcesc toţi paşii.

Pun virgule de noapte-ntre tăceri

Ca să-mblânzesc apusul. Uriaşii

Pot să zdrobească stânci… De nicăieri

Apar răspunsuri. Se-nteţesc migraţii

Dinspre poveşti întemniţate-n frig

Şi iar mă zbat în funii de negaţii.

Nu eu ar…

Vorba de amor e o pisică
Ce coboară-ncet, din pod, pe scară,
Uneori e-un ghemotoc de frică
Languroasă-n atriu se strecoară.

Alteori ventuză se aplică,
Pe ventricol şi pe sâni mă ară,
Vorba de amor ca o pisică
Ce coboară-ncet, din pod, pe scară.

Scoasă din străfunduri ca o mică
Deseori valsează pe vioară,
Ce păcat că nu aud nimică
Estompat e glasu-n dumbrăvioară...

Vorba de amor e o pisică.

Demult, pe când omul punea-n ce făcea

Iubire și suflet și har

Trăia un Da Vinci ce-n artă sclipea

Și toți se mirau de-al…

Vino în dorința aceea unde caii zburători

merg în trap liniștit

iar diminețile vin nefiresc obosite de sub întunerici,



hai să ne întâlnim pe cărări nesăpate de…

Părea că este o lumină 

(căci întuneric nu era)

drumul acela pe care au trecut carele cu timp

ale altor vremuri…

de oriunde mă iei
cu degete umezite
pe buze mă întorci
să-mi cunoşti
un semn
timpul între noi
două file impregnate
în cerneală caligrafic
simţiri faţă-verso
ne căutăm
înclinaţiile

împerecheate
fenomene de
bibliotecă

de-un picior legat vântul
se gudură adulmecând

salin îţi aduci încărcătura
din vreun port
european soarele se simte
în largul lui un reflector
pentru pescăruşi pe loc repaus
la raportul de dimineaţă

mi-e dor să cobori puntea mea
pregătită de debarcare
marea mi te dăruieşte
om de apă
îi moşteneşti ochii
şi forţa braţelor
când mă cuprinzi

persuasiv
eşarfe de fum
înnoadă gâtul norilor
pe catarge

În mine multe încep să se ofilească,

simţurile sunt ca nişte ramuri uscate

de care se agaţă în frigul iernii lumina îngheţată

a stelelor

fiorii au o culoare gălbuie cu miros de ceară

topită din lumânări aprinse în capela tăcerii,

mor câte un pic prieteni, obsedat de-atâta

zgomot încep să ador liniştea veşnică,

îmi este dor să fac cunoştinţă cu propria moarte

am atâtea să-i spun că nu ne-ar ajunge priveghiul

dar ea este întotdeauna…