Ospățul se sfârșește în zori

[Vasile Ionac]

Ai acea bifurcare în priviri
încât nu stiu cu exactitate
dacă atunci când sosești,
mângâi iminența unei plecări,
sau faptul unei atingeri?

tot timpul, printre gânduri
porți un concasor
care îți macină mulțumirile;
te rog să mă părăsești cu firescul
care face pe moarte să existe
și pe viață, să sufere

înainte de a fi o iubire,
nici nu am existat;
toată lumea din jur
ne striga pe nume cu indiferență,
iar frumusețea ta era așa de liberă,
încât mi se părea că locuiesc
în țara cetăților fără de porți

dintr-o minimă decență
care caută răspântia întâmplărilor,
vrei să nu mai lustruim timpul cu rugină
și diminețile cu nesomnul?

tu poți să rămâi tu,
iar eu,
poate mai am o șansă să mă regăsec
pentru că, am priceput,
în orice iubire, ospățul
se sfârșește în zori! 

[Vasile Ionac]

vă mulțumesc, tuturor

[Sofia Sincă]

Degradarea sentimentului de iubire poate fi determinat şi de instrăinarea lui prin gânduri, ca şi a suferintelor din acelaşi motiv.

Un poet romantic în esenţa poeziei sale, modern şi expresiv în exprimare.

Deosebită apreciere, Sofy!

[gina zaharia]

Din zori în zori, desigur:))

Superb!

[Chris]

Foarte, foarte frumos! Pentru mine ospăţul s-a terminat odată cu poezia! :))

[Staicu Laura Marinela]

Ai tu un har deosebit, Vasile, de a potrivi cuvintele în aşa fel încât să induci sufletului acea vibraţie care înalţă şi amplifică fiecare trăire. Admiraţie! 

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie matură a unui veșnic îndrăgostit de... dragoste.

Prețuire.

da Coza