Mi-am făcut

                          copii la xerox,

                          ţi le-am trimis

                          în căutarea timpului pierdut.

M-apuc-aşa o seamă de călduri

În temniţa căuşului albastru

Când sună iar poştaşul cu facturi

Îmi simt în buzunar noul dezastru

Şi totuşi am în gândul meu fracturi

Să mă întind mai mult peste balastru,

M-apuc-aşa o seamă de călduri

În temniţa căuşului albastru.

Sisif de-ai fi, dar cât să mai înduri?

Să mă transfer pe un tărâm sihastru,

Acolo unde-s puse geamanduri

Să nu mă avânt dincolo de…

lacrimile sunt perfecte

și tu știi asta

mi-ai văzut durerile înălțându-se

straniu…

 …

 …

continui să-mi spui că iubirea 
are tăria fânului cosit în zori
poate ar trebui să trăim 
în crepuscul
răstigniți între cruci
înainte ca prima suliță
să lovească în coastă.

Mă pierd mereu in străluciri de lacrimi

lăsându-mă strivit de genele plăpânde,

când visul înflorit în cetină de patimi

apare ca o umbră ce taina şi-o ascunde.

Urăsc să mai respir cu patimă iubirea

trăind in sufocare prin lumea ei parşivă,

deşi sunt simplu om şi asta mi-este firea,

un an înseamnă clipă şi clipa e tardivă.

Nu vreau să fiu găsit pe rug de flăcări albe

sacrificând întruna tăcerea din trecut,…

De ce tu trebuie să fii aşa de frumoasă

şi eu mereu atât de departe?



se amestecă într-un mod indecent

timpul cu punctele…

Poetul nu visează noaptea,

el își veghează visele de peste zi, 



poetul nu așteaptă moartea,

ea vine ca un hoț peste pustii; …

TREZORERIA DINTRE ATRII  

* Vasiliei Lazăr (da Coza)*

intră pe frecvenţa nopţii

voluptăţi în violete striaţii împresoară

ești viu rătăcești mai viu ca niciodată ești

crude atingeri străpung elipse caută

jilave respirații supernove dau jos de pe umăr

istovesc doruri între…

                   Frumoasă

                   şi curată

                   aleargă târâtura

                   de la unul la altul

                   şi-apoi,

                   dispare… fără urmă.

                      O viaţă întreagă aş umbla

                      Desculţ şi fără haine,

                      Doar lumea să o pot vedea,

                      Un paradis pierdut

                      De mii de ani,

                      Dar care mai păstrează, încă

                      de la început – cuvântul.

TRAVESTIURI  ÎN  EFEMER   

carnea însingurată în durere ţipă

din ecouri mă adună

iubire și păcat același cod în lut desface

taină și atingere comună

în piatră izvorăsc

pasăre de foc din aurore  

extrag timpul

derma vântului în os de spațiu

cerne înțelesuri

simfonii ce încă nu m-au…

Când au aflat ursitoarele (au tras cu ochiul)

că le-ai împletit lumina

şi ai dat cuvintelor un podium,

ţi-au aşezat lauri…

 …

 …

așa că după ce-mi voi săruta marea

iar urmele mi se vor agăța argintiu

pe cărarea care duce în lună

vreau sã dezleg poetul de fiecare…

o întâmplare

și câteva vise spulberate

de rafalele unui vânt

amintesc

de încăpățânarea cu care strângeam la sân

nimicurile

întrebându-mă dacă tandrețea

cu care se lipiseră de respirația mea

nu a fost cumva

conturul unor tălpi goale

călcând utopic prin…

Dacă-aş putea…

                    aş răsuci arcul ceasului din urmă…

aş sfredeli timpul

să dăltuiesc

din întortochetu-mi ghem

capcane

clipelor urâte

celor tăcute 

le-aş urzi

din corzile inimii

culcuşuri dorului

aş scotoci atent

prin breşe

să aflu curcubeiele

ce ne-au fost hărăzite

rupând genunile

pentru…