Aş vrea să mor, dar

                        să mă nasc din nou -

                        să fiu nebun

                        în lumea celor ce trăiesc -

                        să fiu obişnuit

                        şi totuşi…

                        să mă nasc din nou.

                       Călător

                       Prin viaţă trecător,

                       Privesc în adânc…

                       de mare, de cer, de pământ.

de ce?!

de ce a trebuit  să pleci?

gânduri în culori de-abia mijeau

sub fruntea mea,

sub fruntea ta

drumuri și poteci

spre alte zări

se desenau, ne-ndepărtau…

de ce a trebuit să nu-mi mai fii?

de-atunci

rămas-a marea

fără țărmuri pentru mine

și răsărituri

mult prea triste și târzii

apun la capătul de drum

pe care nimeni nu mai vine.

de ce a trebuit să te întorci…

nu cunosc limba îngerilor

dar înțeleg

când despică cerul

coborând în interiorul sufletului

vorbind în dialectul fluturilor

ce zboară prin el

n-am învățat a cânta

la mai multe instrumente

simfonia vântului

în allegro

suspinată de toamna…

nu-s de prin rolul ăsta

aprindeam un chibrit

curioasă

cum improvizezi gamele…

Duce ploaia vânturi ude

Spre copacii în cădere;

Toamna doar se mai aude

Vâjâind în horn tăcere.



Turme dese de frunzare

Plimbă aeru-n gazete;

Știrea-n sinea ei mai are

Vești cu iz de cuconete?



Parcul poartă pardesie

În plimbările cochete;

S-a scurtat din poezie

Tocmai rochia de pe fete?



Pantalonii pașii-și poartă

Pe…

sunt iarăși umbră

undeva pe o masă câteva foi răvășite

și câteva cuvinte goale

trec idei îmbrăcate-n zale

iar pe tăișul unei priviri

lacrimi patinează în surdină

într-un colț o mare se revoltă

deasupra orgoliul învață pescărușii

zborul pe spate

întrebările

și-au scos baionetele

pornesc

în căutarea răspunsurilor

ascunde-te visule

oriunde

ascunde-te

IDENTITĂȚI STRATIFICATE

*  Puterea femeii  - Tănase Anca *

m-am întors ca să-ți spun conturul inimii mele

nu se ia cu palmele goale de vise tăcerea

nu poate dormi în arbori sefira hărăzită de întâiul gând

fără ca somnul timpului să-i vindece rănile

am ordonat în efigii suite de…

 Scutul inimii mele
 e blândeţea ascunsă
 în cuvinte care au
 culoarea lacrimilor.
 Pastelul florilor din
 infinitul de iubire
 păleşte trist în
 grădini de suflet
 răvăşite în furtuni
 de vise pierdute;
 îngeri trişti privesc cerul
 cu ochii amintirii
 în care albastrul nesfârşit
 era vis împărţit la doi.

                         E noapte. Întunericul

                         mă înconjoară,

                         îmi străbate nervii

                         luminaţi de scânteia

                         unui muc de ţigară.

                         Frica întunecă totul,

                         sufletul poate,

                         speriat de lumea

                         în care s-a…

                   Amintiri,

                   Imagini răvăşite din trecut

                   Îmi cuprind mintea acum

                   Din linişti adânci

                   Purtate de vânt.

                   Închid ochii

                   Şi m-arunc în pustiu.

                   Prieteni, părinţi, copii

                   E linişte la mine acum.

                   Lăsaţi-mă să…

Dacă ar fi să-ți vorbesc despre noi,

aș depăna cu vântul o uitare

și ți-aș mai scrie ruginiu pe foi

despre iubire, clipă și iertare.



identități plecate-n nevenit,

suntem și vom mai fi poate o vreme,

dar de dorință, încă nu nu te teme,

mai este încă până-n asfințit.



cât sufletul privește spre poeme,

nimica nu se pierde în neant;

chiar dacă toamna e-un hotar de scheme,

eu sunt un stătător, nu un berbant,

pe…

Ghiță a lu’ Căcărează s-a întors din Spania

flăcău tomnatic

dar mai altfel,cu plete,mai versat

deh ca omu’ care a văzut lumea

vorba lui:

“Măh voi nici nu știți cum se trăiește dincolo.”

Nu le-a spus că avusese noroc

cu văru’ Nicoară (văr de tată)

ăl' de o luase borțoasă de nevastă

pe-a mare a lu’ Pricopsitu bogătașul satului.

O luase și pe ea și numele de familie

de parcă el fusese mireasă în locul ei.

,,Eu…

Atât de dor mi-e să îţi ştiu ninsoarea

Contând în ochii zilei care vine.

Acoperă-mi cu vorbe aşteptarea…

Sau pune pledul umbrei peste mine

Şi uită-mă! Nu-mi spune „nu se poate”.

Într-un final ai să mă ştergi din minte

Şi-ai să mă scoţi din suflet cum se scoate

Un spin de gând din talpa de cuvinte.

De prea mult timp ne tremură apusul

A desfrunzire şi a sfâşiere.

În amânări se-mpiedică promisul

Pas…

Am trăit mai puţin cu visele-n mine

fericit că mă pot regăsi într-o zi,

lăcrimând lângă şoapta uitată de tine

prin cutele pernei cu nuanţe de gri.

Ochii fermecaţi de-o minune bolnavă

otrăvesc amintiri din trecut,

când m-au prins într-o clipă suavă

fără-a şti cât de mult mi-au plăcut.

Toate-acestea mă îndeamnă să-ţi fiu

nebunia plăcerii trăite-mpreună,

calendar fără file regăsit mai târziu

în acelaşi decor pus…

Sunt vis mirosind a toamnă

cu ploaia ascunsă-n gânduri.

În ochii-mi vii, norii se leagănă.



Cad frunzele bătute de dor

în tăcerea inimii albastre

Tu mă atingi cu al nopţii fior.



Sunt vis…

Se asemănau

înalți și slabi

scovârșe nu alta

harnici și…

 Delir de toamnă, un miraj,

 Brodând cu frunze nostalgii,

 Dorințe stranii, în sevraj

 Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.

 Nuanțe vesele-n descânt 

 Se răzvrătesc în simfonii,

 Același dor purtat de vânt                 

 În menuet de agonii.

 De necuprins și ne-nțeles 

 Un dor hoinar, adânc de văi,

 Te tot așteaptă, necules,

 Eu lăcrimez prin ochii tăi.

 Amestec de culori și…

 E-o zbatere-ntre goluri, tăceri care îngheață,

 S-a stins întregul cer din ochii ce-i iubeam,

 O toamnă vlăguită, un labirint de ceață,

 Stau mărturii secunde-n clepsidre de-amalgam!

 Ridic spre tine ochii, cu greu te recunosc,

 La porțile-ntristării văpaia unei veri,

 Nu-mi cere să-nțeleg ecouri ce doinesc!         

 De ce trimiți în stoluri egrete de tăceri?

 Reinventezi un zbor din aripi obosite, 

 Dar ploi…