Dincolo de cer

dincolo de cuvinte

se bat talazurile altei mări

cu valuri de…

merg la câmpie

într-un lan cu grâu

să te zăresc Ileană-Cosânzeană

te caut la horă

pe tine Ană Lugojană

să te joc măcar  odată

sau pe malul mării

ca din spuma ei

să mi te fac Afrodită

dar nu te găsesc

urc în vârf de munte

la răsărit

să-ți strig în cele 4 zări

unde ești iubire?

dar ecoul…

Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul s-a sfârsit

Privind cum dincolo de tine,

Un colț de cer a putrezit.



Și nu mă pot striga prin gânduri

Să-mi fiu aproape cât mai sunt,

Aproape-n repetate rânduri

Rămân tăcere prin cuvânt.



Îmi ard amurgurile-n ape,

Și-aproape toate mi se sting

Când clopotul din suflet bate,

Și ne-mplinirile-l ating.



Aproape nu mai cred în mine,

Aproape totul e un dor, …

în noaptea asta înotam împreună 
prin sângele tău
te învelesc în câmpul verde al pielii
până roșesc florile de sânzâiene

în sărut
carnea ta se înfășoară ca o ploaie interminabilă
pe geamătul nisipului

mă las mușcată până la inălțare
până la atingerea luminii din labirint

și dacă nu se coc merii sălbatici
 e suficient să lipești ochii 
de sâni
doar atât cât țipătul oaselor
să audă cântecul mării

Simţi, spune-mi, tu simţi?



Simţi, spune-mi, tu simţi…

                                       APROAPE DEGEABA

De muuultă vreme, am încetat să mai citesc ceva din creaţiile mele şi de ale altora, în public sau chiar într-un cerc restrâns. Pentru că, oamenii NU MAI AU NEVOIE DE CUVINTE. Le sunt de prisos. Lor le ajung gesturile. Sau numai intenţiile. Gesturile răsunătoare, televizate, mediatizate, dacă se poate, pe toate canalele. Nimeni nu mai acordă nici un micron din timpul lor, unei manifestări culturale de excepţie. Ori, în…

ÎN VISUL COPILULUI

 

 În visul copilului - nepreţuita comoară a lumii -

 respiră o mică necuprindere.

 

 Ritmic balans

 leagănând tainic viitorul.

 În faşă sunt toate,

 paleta de gânduri, 

 cuvintele toate, faptele toate,

 inocenţa, ispite, păcate,

 toate misterele vieţii.

 

 Temeţi-vă înaintea copilului, a micilor lui mâini!

 Încă din leagăn va fi judecător.

 Cu nepăsare, mâna copilului se joacă cu…

Zgomotos pierd consoane

printre degete tremurânde

strânse la gură.

cad jos și se sparg

în cioburi de cuvinte

nepronunțate.

vocalele îmi ies lacrimi

dar nu văd de care...

se roagă de jos, să cânte.

meșteresc patru pereți de creier

să le țină împreună

să nu le mai pierd.

le caut printre dale de…

privește-mă de peste țărmuri

sunt pasărea din mijlocul apei

care-și îneacă aripile în ecouri subacvatice

 …

la Răsărit

am băut apa vie la început de drum

ca un alpinist pe orizontală

şi cu un scâncet de copil nevinovat

păşesc pe drumul vieţii

pe un drum cu sens unic

fără să ştiu să merg

merg tot înainte

crescând şi urcând pe firul sorţii

invăţ de la florile de pe drum

jucându-mă cu Alba ca Zăpada

să zâmbesc mereu cu toate…

că seara adună urma poveștilor rotunde

revin cu aceleași tropote

timpul nereușind să-i domolească scânteile

nici după zile

luni

erau așa albe încât și acum intră cu năvală în odaie

aș putea să-i ating sariul încă fierbinte

pentru încă o clipă iar și iar

inspir

aceleași tropote

aprind pădurile

de parcă regele Solomon

și-ar petrece sabia peste râsul lor

peste curajul de a mai face un…

N-am bani să-mi cumpăr raiul

nici nu voiesc să-l am cu  preţ de-arginţi...

Nimic din ce-i al lumii

nici funcţii, nici palate

nu face sfinţi.

N-am bani să cumpăr viaţa,

oricât aş vrea prin lume

să mai hălăduiesc.

Când firul i se rupe

nici funcţii , nici avere

n-o mai opresc.

Nici fericirea pe bani

nu pot s-o iau.

Să dau în astă lume

prilej de bucurie,

doar asta vreau.

Am dragoste de…

Albastrul a dat mâna cu albul

și norii

au fost plămădiți

de zâne

în ziua dintâi.

Singur vântul

umblat-a încolo și-ncoace

și adus-a ziua și noaptea

la căpătâiul cerului.

Stelele au ajuns aproape de Crucea Sudului

și-au pus pe secera lunii

praful de pe hainele lor strălucitoare.

E vară și seninul bolții este imens.

Crudul ierbii se unește cu bolta

la orizont

și lipește pământului cerul

într-o vrăjită…

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup margini din ele ca pe o petală

pe care șoaptele s-au așezat fluturi

fiecare răsuflare din vocea-ți suavă

o strecor în ființa-mi

atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare

mișcări

orientări ninse cu praful așteptării

vise umbrite de lăstari sădiți foarte deși

reiau drepturile și cresc nestăpâniți

peste…

am venit aici

trântind ușa neființei în nas

fără nici un regret

respirând nevinovat

în plâns, prima clipă.

am urlat puternic

și chiar frumos, la viață

lăcrimând deja

despre sfârșit inevitabil.

m-am agățat de sân

cu gura flămândă

de drum spre sfârșit.

trăiam să trec.

inerția era lege…

Trezește-mă în zorii zilei c-un sărut, 

Și strânge-mă la piept cât să mă doară, 

Să nu rămân prin visul ce-a trecut 

Privind cum ceru-n umbre se coboară. 



Spre lume azi deschide-mi o fereastră 

Să intru-n ea cu visuri și-amintiri, 

Pe cer s-aștern tăcerea mea albastră, 

Și ploilor să le-mprumut din rătăciri. 



Pe gesturi tandre stropii mari de…

după fiecare tu

mă transform de fiecare dată

într-un câine răpciugos

să-mi ling rănile

cu limba uscată după tine

schelălăind printre blocuri armate de beton

niște pietre vii

cărora le mai ascult din când în când

respirația

de parcă între pereții lor

bate…

dacă printre voi

se află o singură femeie

una singură

cu inima descheiată

până la ultimul nasture de prea cald

să vină la mine

să-i iau temperatura cu mâna

și…

avea steaua lui albastră

îi spunea povești

o sorbea din ochi

voia să strige să afle toți despre ea

treceau clipe

zile

a uitat-o

când și-a adus aminte

prin gheața albă era un licăr slab

fluturii morții slujeau în jurul ei

sclipirea altădată sidefie era ceață

căluțul de mare

credea că se stinse în smirnă și tămâie

se-ntunecă

prin oglinda de gheață

adevărul e…