ți se pare că nu am înghețat suficient?
că sala asta de așteptare a rămas în două colțuri
doar pentru ca umbrele să-i poată părăsi pereții
și să alunece spre următoarea gară?...
credeam că dacă deschizi o fereastră
și gara și spitalul se transferă în file albe
iar frigul rămâne în afară,
pe înălțime,
în timp ce,
vezi și tu,
parcă am locui într-un iglu
în care respirația stă atârnată de cârligul lustrei.
hai să râdem puțin,
atât cât să-ți văd colțul buzelor, în lumină,
cum desenează conturul unui joker fericit;
apoi,
împreună,
să ne îmbrăcăm în ce nu mai avem.
Adaugă un comentariu
”
că sala asta de așteptare a rămas în două colțuri
doar pentru ca umbrele să-i poată părăsi pereții
și să alunece spre următoarea gară?...
credeam că dacă deschizi o fereastră
și gara și spitalul se transferă în file albe
iar frigul rămâne în afară,” - da e un frig (aici) în vers, - mi-a plăcut -
( cred că ”Gara” limitează - încă se folosește mult ”gara” în versul modern românesc, doar că s-a folosit f.mult ”gara” și în trecut, e uzată cumva ”gara” - aș căuta un alt sinonim, m-aș uita mai pe deasupra gării , ori pe sub ”gară” ce este pentru a da mai mare putere frigului ...dar și umbrelor ...
Atâta fantezie! Un iglu cu lustră!
Albul înghețat, uniformizarea conturilor, o goliciune a simțirilor ca o întoarcere la geneza.
Frumos exercițiu, aDa ✍️
Un poem extraordinar care impresionează prin discreția cu care transformă frigul într-o stare existențială, nu doar într-o realitate fizică. Gara, spitalul, iglul și respirația suspendată alcătuiesc un univers simbolic în care singura formă de salvare rămâne apropierea dintre oameni. Finalul, de o emoționantă simplitate – «să ne îmbrăcăm în ce nu mai avem» – depășește metafora și devine o meditație asupra lipsei, a speranței și a iubirii care încă poate încălzi sufletul. O poezie matură, subtilă și memorabilă. Felicitări!
parcă am locui într-un iglu
în care respirația stă atârnată de cârligul lustrei.
apoi,
împreună,
să ne îmbrăcăm în ce nu mai avem. doua sublinieri dintr-un poem de o inspirație lirica extraordinara,frig nu este un simplu poem,este o oglinda lirica
a stării poetice autentice!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)
CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru acest an, au donat:
Gabriela Raucă - 1500 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
Monica Pester - 350 lei
© 2026 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE