Cu mâna streaşină pe frunte, 

Scrutez prin ochiul meu firav 

Azurul tulburat spre munte 

De griul Marelui Zugrav.  

Ades, şi cerul cel din noi 

E-ntunecat de norul greu –  

Şi-n ce furtuni şi aspre ploi 

Ne poartă fiii lui Atreu*! 

Ce-ar fi să fiu un exorcist, 

Acel care alungă răul 

Din cel pătruns de antihrist? 

Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? 

Să fiu acel ce mută…

Coboară astrul zilei la chindie

Și zarea-n strai de aur o îmbracă,

Un vânt pribeag, pătruns sfios în vie,

Împrăștie buchet de busuioacă.

În fugă,-un stol de grauri de pripas,

Ca un penel stufos, stropind  grăbit

Un rest de tuș în el cumva rămas,

Pătează cerul serii în pepit.

În nucul cel aflat de-un leat cu veacul

Se-oprește-o zburătoare pe furiș

Și-n urma ei, căzând de-a…

Mă curge timpul ca pe tulburi ape,

În rostogol izbit din mal în mal,

Dinspre departe înspre mai aproape,

Dinspre-un uitat amonte, spre aval.

M-agăț cu jind de maluri nisipoase,

Adăst să prind o viță de copac,

Dar valurile reci îs mai vârtoase,

Căci, din prinsoarea-mi slabă, mă desfac.

Şi stânca ce am fost înspre izvoare –

O piatră tare, nu însă şi zveltă –,

Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,

Va deveni…

Undeva, numai eu știu unde,

într-o lume trecută,

trei plopi ca brazii hotărniceau o țară –

acum, fără drum la ea,

fără pod, doar cu o punte

croită numai pentru 

parametrii ființei mele.

Tară, țară, vrei ostași?,

răzbate surd ecou 

dinspre doi băieți și-o mieluță

care populau atlantida 

cea hotărnicită

de trei plopi ca brazii,

o țară ce renăștea

în prag de…