Introspecție

[Monica Pester]

Arde carnea înlăuntru, sunt făcută din eter, 

Zbor cu sete peste vrajbă, peste lupi cu dinți de fier

Mă înalț să-mi văd cărarea, drumul ce m-a însoțit 

Dar în urmă-s numai gratii, nici un abur de iubit.

Umbre multe se adună din trecuuri rătăcite,

De le-aș ști pe fiecare în pagini de vîers pierite, 

Le-aș închide să mă uite, să piardă miezul magnetic,

Și pe harpă de lumină să-noiesc codul genetic 

Peste coamele-arămite din desișuri de pâdure

Mă preling cu mii de stele aninate-n plete sure,

Bolte fac și curcubeie desenez mișcând gravura
Fluturiî de altădată tac, schimbând coloratura

Simt pacea necunoscută ce se-apropie alene,

Peste câmpuri argintate ca-n picturile selene,p

Mă-nconjoară o ofrand-a zeilor când se coboară,

Și-nțeleg că voi fi iarăși, fata cu misie rară.

[Monica Pester]

Grig, Mihaela, Lisia, Mihai, prieteni dragi , vă salut cu bucuria elevului care a primit nota 10 la un eseu școlar. Vă mulțumesc din inimă !

[Grig Salvan]

Teribile viziuni și șocante împerecheri de cuvinte care dau o forță deosebită poemului și stârnesc emoții ciudate prin stranietate. Sunt mai multe scăpări de redactare „din cauza vitezei”, ar fi bine de revizuit textul cu mai multă grijă înainte de postare.

[Mihaela Popa]

o frumoasă scriere în dulcele vers clasic, o explozie de metafore inteligente, frumoase și bine alese

ar trebui remediate micile greșeli de tastare

încântată, las semn de admirație

[Monica Pester]

Judecată bob cu bob ! Cred că tu, Lisia ai această misie rară, de a intra și descifra meandrele sufletelor celor ce cu emoție (eu) postează aici. Și o faci asumat, perfecționist și absolut profesional! 

Din inimă îți mulțumesc!

[Monica Pester]

Mulțumesc Mihai Katin ! Aprecierile tale îmi mângâie sufletul.

[Vasilisia Lazăr]

„Fată cu misie rară”, poezia ta este o călătorie de purificare interioară, în care arderea devine începutul unei renașteri spirituale. Imaginile cosmice și simbolice – eterul, harpa de lumină, stelele, ofranda zeilor – dau textului o dimensiune vizionară, ca un drum de la suferință spre asumarea propriei misiuni. Trecutul apare ca un spațiu al umbrelor și al gratiilor, dar vocea poetică îl depășește prin înălțare și transformare. Finalul aduce o lumină calmă, revelatoare: regăsirea sinelui ca destin și chemare. O poezie intensă, plină de forță și sens. Felicitări!

Atenție, ai niște erori de editare, nu mai apăsa pe taste!

typo: trecuuri, vîers, să-noiesc (se scrie cu doi n), pâdure, Fluturiî, selene,p.

Mergi la „Setări”, în dreapta sus sub numele tău, acolo sub mesaje, și dă click, apoi tastează corect numele tău, apoi dai salvare. Ai scris „Mnica”. 

[Mihai Katin]

Arde carnea înlăuntru, sunt făcută din eter, 

Zbor cu sete peste vrajbă, peste lupi cu dinți de fier

Mă înalț să-mi văd cărarea, drumul ce m-a însoțit 

Dar în urmă-s numai gratii, nici un abur de iubit.  sublim si  de pastrat  in memoria lirica

ultimul catren  din păcate  are unele scapari