Fantasma soldatului neîntors de la război (Din memoria satului)

Unul dintre sătenii noştri, povestesc cu oarece nehotărâre bătrânii satului, trecut binişor de vârsta cătăniei, a fost mobilizat şi el prin '41. Cel chemat la oaste, Gheorghe Dinvale, odată ieşit pe poartă, avea mică nădejde să-şi mai poată strânge în braţe cei trei prunci şi nevasta.
Prin stepele Răsăritului, unde se afla cu unitatea sa în retragere, moartea învelea pământul cu o cergă necuprinsă de trupuri ostăşeşti. În faţa iadului arătat lor pe Pământ, destui nefericiţi cărora încă nu le venise clipa, rămaşi fără comandanţi sau scăpaţi de sub autoritatea lor, îşi pierdură demnitatea de soldaţi şi încercau să caute scăpare chiar şi în gaură de şarpe. Printre ei, şi miroslăveşteanul nostru. Câţiva dintre aceşti fugari care sperau doar să amâne moartea cu vreo câteva zile, câteva săptămâni, se îndreptau înapoi, spre vest, fără prea multă lămurire asupra locului unde voiau s-ajungă.
Şi în pribegia lor, nefericiţii pândiţi acum de moarte nedemnă întâlneau adesea tabere de ţigani-căldărari. Oamenii aceştia ai trecutului trăiau după regulile neamului lor nomad, iar autorităţile nu le impuneau apatrizilor legile locului prin care colindau. Aşa îi încolţi în minte lui Gheorghe Dinvale să-şi afle prin ei scăparea de glonţul plutonului de execuţie. Deşi căldărarii ştiau că-şi pun şi ei viaţa în primejdie, dacă se va afla că au tăinuit un dezertor, proscrisul de la apa Moldovei găsi bunăvoinţă la bulibaşă. Dar asta numai cu înţelegere sub jurământ de moarte că românul va plăti tăinuirea cu preţul lepădării de neamul moşilor şi strămoşilor săi.
Corturarii aceştia vor fi zăbovit o vreme prin părţile Bugeacului, până ce au au trecut Prutul cel blestemat să despartă un neam. Poate mânaţi de dorul ascuns al românului, şatra s-a aciuat de la un timp prin părţile Neamţului, nu prea departe de meleagurile ce zgândăreau dorurile ascunse ale lui Gheorghe Dinvale.
În sat, după încheierea războiului şi întoarcerea din refugiu, oamenii aşteptau cu sufletul la gură supravieţuitorii ori scrisorile autorităţilor cu privire la soarta celor care nu s-au mai întors. Mulţi au trebuit să-şi jelească morţii, sau să-şi hrănească speranţa că dispărutul va apărea cândva, ca o nălucă ce avea să tulbure uliţele satului. Cu unii s-a întâmplat aşa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oşteanului neîntors de la război.
Dar dacă te iei după gura lumii, peste ani, din când în când, pe uliţa satului în care-şi avea gospodărie miroslăveşteanul de demult dispărut, un bătrân căldărar, singur şi tăcut, purtând, doar ca pretext, un cazan sau un ceaun în spinare, zăbovea prin preajma unei case anume şi arunca priviri ascunse şi înceţoşate de lacrimi, amare în loc de sărate, peste gardul acelei gospodării. Altădată, doi căldărari mai tineri, în timp ce reparau stricăciunile metalice ale localnicilor, puneau întrebări indiscrete despre familia lui Gheorghe Dinvale. Destui clienţi ai acestor întreprinzători ambulanţi îşi dădeau ghionturi ascunse pe seama faptului că unul dintre făurari era leit cu mezinul din sat al ostaşului neîntors din război.
Fiii celui dispărut, gospodari vrednici pe la casele lor, n-au putut sta cu mâinile-n sân, după toate aceste şoapte care îi ocoleau. I-au descusut pe câţiva căldărari din preajma celor care păstrau taina şi, astfel, au aflat identitatea celor doi făurari ambulanţi şi locul în care s-au împământenit ai lor.
Ajunşi într-un sat de lângă Roznov, la vatra statornică a nomazilor veniţi dinspre părţile Nistrului, cei doi fraţi miroslăveşteni găsiră acolo un bătrân căldărar care-şi pierduse de mult graiul. Ori, poate, se prefăcea că i s-a întâmplat asta, ca, astfel, pentru fiii si nepoţii lui din Miroslăveşti, el să rămână mereu soldatul-erou Gheorghe Dinvale, cel dispărut în război.

Vizualizări: 83

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Fragment (din perspectiva naratorului) despre o „întâmplare” în care mai există cineva (pus sub jurământ) să ascundă un secret întunecat. Sau din punctul de vedere al cititorului, despre cum e când te simți pierdut și ești regăsit... dar tot pierdut. Dar doar narare-fragment, sau subiect pentru o povestire... din păcate, doar atât.

...De acord cu Dvs., desigur. Nu mi-am propus mai mult.

Interesantă poveste! Câte a putut să facă războiul! Ce povară pe bietul om... Mi-a plăcut. Felicitări!

Aveți o scăpare: Dar dacă te ei după gura lumii.

Sărut mâna, îndatorat, pentru timpul alocat exercițiului meu!

M-am rușinat tare, observând ce eroare ortografică am putut face. Sper că o puneți pe seama unei sincope care n-are legătură directă cu gramatica autorului, unul care adesea le-a explicat elevilor săi cum să nu intre în capcana la care conlucrează verbul a lua (persoana a II-a, sing.) și pronumele personal (persoana a III-a pl., masculin). 

Vasilisia Lazăr a spus :

Interesantă poveste! Câte a putut să facă războiul! Ce povară pe bietul om... Mi-a plăcut. Felicitări!

Aveți o scăpare: Dar dacă te ei după gura lumii.

Stați liniștit, nu m-am gândit nicio secundă, de aceea am și scris: aveți o scăpare. Altfel scriam corect este... pentru că... Apoi eu știu foarte bine ce gramatică știu învățătorii. Mai ales cei care au făcut studiile pe vremuri. 

Gheorghe Pârlea a spus :

Sărut mâna, îndatorat, pentru timpul alocat exercițiului meu!

M-am rușinat tare, observând ce eroare ortografică am putut face. Sper că o puneți pe seama unei sincope care n-are legătură directă cu gramatica autorului, unul care adesea le-a explicat elevilor săi cum să nu intre în capcana la care conlucrează verbul a lua (persoana a II-a, sing.) și pronumele personal (persoana a III-a pl., masculin).

trist, dar este o alegere pe care a preferat sa o faca personajul stiind foarte bine ce presupune asta. normal ca nu poti uita familia!

Mulțumesc pentru lectură, Chris! 

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

MIHAELA POPA - poetă

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media) 

CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media) 

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

***

Pentru acest an, au donat:

Gabriela Raucă - 1000 lei

Burtea Corina-Elena - 200 lei

important!

Activitatea Recentă

ELENA AGIU-NEACSU a contribuit cu răspunsuri la discuţia DOINA, CREAȚIE LIRICĂ SPECIFICĂ FOLCLORULUI ROMÂNESC Interviu cu domnul Marin Voican - Ghioroiu a utilizatorului Ion Nălbitoru în grupul ESEURI, INTERVIURI, JURNALISM LITERAR...
"Felicitări!"
cu 15 ore în urmă
Ioniţă Gabriela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Și Raiul are nevoie de poezie!"
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
cu 16 ore în urmă
Maria Mitea şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Strada interioară a lui Mihai Katin
cu 17 ore în urmă
Cristina Nălbitoru a postat o discuţie

Cerșetorul din gară

        Era o zi de toamnă târzie, cu un soare în care se vedea o oarecare tristețe că în curând…Vezi mai mult
cu 17 ore în urmă
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
" ” ... a pășit, tăcut și demn, în lumea cu dor, acolo unde cuvintele nu mai…"
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Maria Mitea

Suntem

două picături de ploaie ecoul norilorne dăm drumul îngolspre abisul luminiiplutimfără a lăsa urme-n…Vezi mai mult
cu 17 ore în urmă
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

DOINA, CREAȚIE LIRICĂ SPECIFICĂ FOLCLORULUI ROMÂNESC Interviu cu domnul Marin Voican - Ghioroiu

Am avut fericita ocazie să colaborez de mai mulți ani, pe teme culturale, cu distinsul domn Marin…Vezi mai mult
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Lipsa de secunde a lui Mihai Katin
cu 21 ore în urmă
Lui IOAN stoian i-a plăcut discuţia Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea a lui Cristina Nălbitoru
ieri
Dacu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"DUMNEZEU să aibă în paza sa Sufletul celui care ca Om a fost Scriitorul Ion Lazăr da Coza!"
ieri
Ion Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

„Cărțile pentru mine sunt sacre, fac parte din sufletul meu” Interviu cu domnul Vasile Hatos, Italia

Ion Nălbitoru: Domnule Vasile Hatos, ne cunoaștem și colaborăm, cultural, de câțiva ani. Am…Vezi mai mult
ieri
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a lui Vasilisia Lazăr
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Emoționante cuvinte, versuri fără vârstă... Ne privește din stele, ne ocrotește, iar noi…"
ieri
Cristina Nălbitoru a adăugat o discuţie la grupul
Prezentare grafică

Biserica de lemn din Țara Moților, la Olănești, Vâlcea

        Biserica de lemn din Albac, Țara Moților, unde venea să se roage Horea, are o istorie…Vezi mai mult
ieri
Ioniţă Gabriela a contribuit cu răspunsuri la discuţia Cine a inventat frățiorii? a utilizatorului Ioniţă Gabriela
"Dl Mihai Katin, multumesc pt popas si ganduri bune!"
ieri
Elena Victoria Glodean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pe când inimile erau încăpătoare a utilizatorului Elena Victoria Glodean
"Chris Mulțumesc pentru popas și aprecieri!"
ieri
Utilizatorului Cornaciu Nicoleta Ramona îi place postarea pe blog călăuza a lui nicolae vaduva
Luni
Cornaciu Nicoleta Ramona a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ion Lazăr da Coza – Lumina care nu se stinge a utilizatorului Vasilisia Lazăr
"Prin fiecare rând, ai dăruit lumii o parte din tine. Penița ta s-a oprit, dar versurile…"
Luni

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2026   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor