Transformare

[Monica Pester]

E veche povara pe umeri purtată

Din nouă ceruri venită treptat,

Imensă-n miez și neașteptată,

Ca visul de noapte devoalat,

Trecutul mă doare, vreau să plec,

Spre margini de ape, într-un izvor,

Munții să-i urc și coșmare să trec,

Să iau lumină, culmi să dobor,

Vin de departe, din știut Orion,

Sunt sufletul ce nu se mai zbate,

Levantul se-nchină, amfitrion,

Doar umbra prin mine răzbate.

Pulberi de raze mă-nconjură drept

Să-mi facă strajă, de veghe-n hotar,

Se-nclină spre mine, chip înțelept

Și mă transformă-n lent avatar.

[Chris]

desi am din nou senzatia aceea de rima fortata, am citit cu placere transformarea dv. :)

[Monica Pester]

Sunt devastată de multe probleme, inclusiv de cele de sănătate, așa că îmi cer scuze pentru răspunsurile târzii. Oricum, răspunsurile sunt pe aceeași manieră de totală încântare și o apreciere inconfundabilă pentru tot ce-mi scrieți. Am început să cred de mult timp că mă apreciați cu adevărat.

Așadar, mulțumesc enorm, Lisia, Grig, Mihai Katin !!

Să fiți iubiți !

[Grig Salvan]

O zbatere între trecutul greu, apăsător, și dorința de eliberare într-un prezent eroic și binefăcător. Fabulos, ca de obicei. Cu mici probleme de măsură și ritm. Primul vers din a doua strofă are o rupere de ritm, „Trecutul mă doare, vreau să plec”, ar suna mai firesc în forma „Trecutul mă doare, aș vrea să plec”, doar părerea mea. Ultimul vers din penultima strofă are o pierdere de o silabă. 

[Vasilisia Lazăr]

O călătorie a metamorfozei interioare, în care povara trecutului devine punctul de plecare spre lumină și înălțare. Imaginile cosmice – Orionul, pulberile de raze, avatarul – dau textului o dimensiune spirituală și aproape inițiatică, sugerând drumul sufletului dinspre suferință spre revelare. Versurile transmit dorința de desprindere de umbrele trecutului și de regăsire a unei identități mai înalte. Finalul aduce o liniște transfiguratoare: ființa se lasă modelată de lumină și renaște într-o formă nouă. O poezie intensă, vizionară și plină de forță simbolică.

Mici probleme de ritm. Corect: coșmaruri.

[Mihai Katin]

Trecutul mă doare, vreau să plec,

Spre margini de ape, într-un izvor,

Munții să-i urc și coșmare să trec,

Să iau lumină, culmi să dobor,    ......exista o lumina  aparte a călătoriei  mistice,nirvana  este un adevăr palpabil