Troienele s-au dus spre miazănoapte,

La polul meu a nins ceva mai șters,

Știu c-o să vii cu galaxii de șoapte

Și c-ai să-mi scrii, cu drag, pe univers.…

Te-ai contopit mereu cu degetele mele

Când trupul drag în brațe ți l-am strâns,

Și te-am făcut vulcan ce luneca prin stele,

Un râu de flăcări vii ce visele-au pătruns.



Am ars singurătatea pe ruguri de cuvinte,

Furtunile pe frunte se contopeau cu gândul

Când degetele mele își aduceau aminte,

Cum lunecau pe trup cu clipele de-a rândul.



Pădurile scăldate în muguri de lumină

Îți așterneau covor din frunze și tăceri,

Lăsând…

Înfundate mai adânc, pare că,

secătuite de puteri, 

secundele se târau

într-o lentoare teribilă

în bezna continuă

din lumina slabă

a stelelor.

catrene de dragoste

în genunchi de ceară caldă

și-n fierturile de crin

ochiul meu ades se scaldă

ca în râul cristalin.

și mă mir de frumusețea

curbelor de șolduri reci

când le-ating…

CĂUTĂRI

în podul palmei un sân de femeie

îngenunchează cerul în răscruce c-un strigăt de pasăre

auzi iubite timpul clipocind la ţărmul

inimii?

În loc de tăcere

Am urlat primul pas

Cu ochii speriați de lumină

Către zbucium.

Am învățat pe de rost

Căderea pașilor spre mâine

Plini de timp în cutele pielii

Suntem sfârșit.

Azi înțelegem dureros

Întunericul tăcerii dinainte

Agățați de un ieri

Ce nu a fost niciodată.

19 08 2012

ȘTEFAN OANĂ

Zborul fără de oase

se târâie pasăre ruptă

în zbatere de lumină

cu pumnii strânși.

Umerii fără de stern

cad uciși pe brânci

în coate de abdomen

cu dinți strepeziți.

Fuga fără de țintă

se împușcă în ochi

repede, crud și clar

să nu sufere întuneric.

Mâna fără…

Stupoare.

Prin cenuşa fumegândă,

umbra îi străbătu chipul

lipsit de expresia

genei de lumină.

Şocantă revelaţie.

După ce Dumnezeu a creat lumea

nu s-a odihnit până  nu a inventat

prietenia.

A ştiut că vom fi uneori

păsări cu o singură aripă

ce se zbat neputincioase să zboare

spre înalţimi.

Şi atunci ei, prietenii…

N-am să-ţi dansez hip-hop pe tastatură

Toples la bară nu-ţi voi putea face

Şi ca să vezi ce e sub carapace

Nici neputinţei n-am să-i pun armură.



Fiinţa-mi trag din ierni voievodale

Cu stele-n păr din fulgii de zăpadă

Las vălul de-ntuneric iar să cadă

Să dezgolesc minuni arhetipale.



Eu vin din vremuri de demult uitate

Din timpuri cu domniţe, cavaleri,

Ce-s nemurite-n colbul din tăceri

Pierdute-n vis şi în serenitate.



Mă tot…

Într-o linişte mormântală,

cufundat în gânduri

golite de expresie,

printr-o spărtură a norilor

privea… în sus.

Fiu de Dac



Când bate Crivăț peste Bărăgan

Tu ține minte că e pâinea strămoșească

Și dacă ai în buzunar vre-un gologan

Păstrează stema noastră românească



 Și nu uita nicicând că un Mihai Viteaz 

Ți-a spus că Țara ta e cea mai sfântă

Să nu te lași în veci călcat pe-al tău grumaz

Și să nu uiți că ai o lie ciocârlie care cântă



Iar dacă munții tăi sunt vechi de mii de ani

E semn că Dumnezeu îți ține veșnicia

Tu știi!…

şi aşez fără să vreau gânduri transparente

în fereastra cuvintelor

oricine mă poate vedea

în suflet

aşa cum sunt

despletită în nerăbdare

să te ating

să ştiu că eşti

mai presus de orice mirare

vânt prielnic

şi mare

pentru corabia viselor mele

de-un veac uscat

rătăcită în larg

şlefuiesc aşteptări

şi-ţi spun

că putem înflori o singură dată

în aceeaşi tulpină de…

Fac sul marea învolburată

Cu tot cu plajă, cu pietre
Să-mi compun caleidoscop
Spre găsire de zori viitori.

Înșurubează-mă în mâlul greu
Să prind rădăcină de alge verzi
Cu frunze de scoici sidefii
Înflorite în stele de mare.

Hai să ne bălăcim continuu
În cuvinte ude de lacrimi voioase
Și să privim marea, sul
Cum se scufundă
Sub soare....

03 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

Întârzii prea des

La închiderea de gene

Leg strâns la butoni amurgul

Cu degete întunecate.

Deschid robinetul secat

Măcar să scârțâie iluzia

Lichidă, despre valuri și nori

Cu picături înodate ud.

Mă târgui la sânge cu iarba

Să iasă mai repede sus

Decât a murit alaltăieri

Cu soare promis,…

Golit de emoţii,

incapabil

să mai aibă vreo teamă,

în întuneric,

ascensiunea anevoioasă

era o fâlfâire de aripi

spre neant.