Vreau ca să-ţi cer tăcerile-napoi

şi să le-ascund sub pernă uneori,

să pun al ploii murmur între noi

şi printre gene-n gând să te strecori.

Să te privesc vorbindu-ţi în neştire

de vântul zăvorât între-amintiri,

pe unde-a-mugurit prima iubire

şi-a înflorit cândva-ntre despărţiri.

Nu-ţi cer miresme la-ntâmplare

atâtor ani ce tu mi i-ai răpit,

lăsând în clipe semnul de-ntrebare

şi sufletul ce-n trup s-a…

De-a Apa şi Focul

Vino să te-nvăţ un joc:

Eu sunt APĂ, tu eşti FOC;

Să n-ai teamă când te-ating,

Jarul inimii ţi-l sting.

Când o să cobor în valuri,

Să-mi arunci scântei pe maluri,

S-aprinzi focul dorului,

Eu să sting văpaia lui.

De mi-i auzi, din unde,

Cu căldură îmi răspunde

Şi-apoi să plutim uşor,

Tu în fum şi eu în nor.

Dacă n-ai înţeles…

În seara asta închisă

în neantul ochilor

plimbându-și iluziile

pe muchii tăioase de gând

îmi vezi cuvintele

îngeri trăind în întuneric

sorbind de pe buzele

copacilor răsăritul

șoaptelor ascultând

muzica toamnei?

Aripi deschise când luna

își oglindește sufletul gol

în frânturi de lumină

îndrăgostită de sunetul valurilor,

zborul lor se întoarce din

povestea zâmbetului pierdut

în îmbrătișarea liniștii…

 …

Și codru

și balta

– balta nebună cu stuf cât sahara –

povești cu lotri ascund…

 …

Sunt aproape cinci ani

de când sunetul cuielor

îmi răstignea ultima dorință.

Ți-am încălzit mâinile

am promis să te duc cu mine

în vers și culoare,

să te port prin toate anotimpurile.

Ai intrat de atunci în sângele meu,

în strânsoarea inimii

pastelul tău trăiește în mine,

nu știu când pictezi tu,

când scriu eu

și toate cuvintele

se îmbracă în acuarelă.

24 Sept 2013

grafica aparține tatălui meu, Mirică…

mă săruți sfâșietor

până în neuronii mei bezmetici

însă o faci cu revolverul

pe tâmpla mea

îmi șoptești romantic Neruda

fredonezi aprinsă Piaf

dar semnezi ultimaturi mie

cu stiloul lui Bin-Laden

te dezbraci languroasă

cu ochii-ți mânăstiri

în flăcări

dar ai degetul pe trăgaci

mă dorești

până la neființă

strigi

mai tare

decât clopotele din rai

iar eu…

Când e noapte ca acum

și ascult Chopin

cu lumina stinsă

respirația copilului meu

suflă peste mine viață

deși e mai

și toate zilele sunt ale mele

doar una plouă peste mine

și tresar bujorii

în tabloul meu orele se destramă

fiecare umbră

poartă chipul tău 

ca un pui de…

te-am pierdut printre iluzie și adevăr

zâmbeam în singurătate

tu ochiul timpului priveai

un eu

un noi

fărâme din obeliscuri pictate de inocenți

glasuri ce se adăpau la note minus ale cheii sol

note ce îmi sfarâmă lacrimile sufletului

uneori mult prea înalte pentru mine

mă retrag în cochilie

știu că privești

irișii ți se inundă în patimile trupului

acolo unde-ți sunt azi

mâine

mâine

va fi și pentru tine…

                         Sunt dat în urmărire

                         pentru asasinare de vise.

                         Mă voi preda singur,

                         nu mai suport

                         să nu pot fi prins.

                             Nu mi-am vestit

                             venirea pe lume cu lacrimi,

                             mi le strivisem

                             una câte una

                             în templul fericirii.

                             Erau momentele

                             în care puteai citi

                             în ochii mamei

                             sărutul de…

Din neștiință sau din greșeală,

am ajuns să nu ne cunoaștem;

poate de aceea a venit toamna

galbenă la frunze

și brumată în urechile ierbii.



lasă ploaia să se conjuge cu noroaiele,

lasă diminețile să vină

târzii și obosite,

dar nu lăsa sentimentele

să-ți ruginească surâsul.



aproape că te pot atinge cu sufletul

ori de câte ori fluieră în cosmos câte un nai,

aproape că îți aud șoapta

parcurgând înstrăinarea dintre noi.…

asta la polul sud

dar la capătul celălalt al axei

imaginară desigur (ca mai toate încercările de dinaintea geometriei)

eschimoșii…

Dacă închid ochii mâinile încep să bâjbâie

ca într-o noapte fără lumânări aprinse

fluturii mi se aşează pe tâmplă şi la

fiecare zvâcnire, lovesc cu aripa gândul

risipitor

calc pe nisipuri mişcătoare fără să dau nume

micului deşert

de incertitudini

oricum teama vine din ambele părţi

doar gesturile revendică ultima îmbrăţişare furată

şi când constat că nimic nu este la locul lui

îmi provoc destinul la ultima şansă

dacă închid ochii memoria mea…

crâmpei de efemer

întrupat

din memoria eternitǎții

curgând prin artera vieții

liber

cǎutându-și menirea-n infinit

găsind-o

când orizontul felin

îmi întinde în față zarea

ca nişte mâini cu multe degete

ce trag cu putere peste timp…

rãsucesc viaţa pe toate părțile

chiar și pe aceea pe care nu o vede lumina niciodată

mai închid o durere

renunţ cu bucurie la încã o…

nici nu mai știu așteptarea lui 



cândva se va spune desigur 

despre uriașele sculpturi mute 

despre meteoriții cu bărci de salvare 

ce mă îndeamnau cu hârtii albe 

iar eu mă voi holba aiurea 

gesturile mele vor trasa cuburi 

de vineri până duminică 

apoi voi scoate din buzunar 

o planetă luxuriantă unde gările sunt minuscule 

iar orașele sunt construite pe…