Sperietura

[Ion Lazăr da Coza]

Și codru

și balta

– balta nebună cu stuf cât sahara –

povești cu lotri ascund

cu haiduci

cu proscriși

depinde cum cetești hrisoavele

dar mai ales

ce hrisoave cetești

da da

iaca încă o istorie ținută în brațe

de Mnemosyne coboară

pe rază de lună

au pe fir beteag de neuron

în pana

cam boantă

a bietului hronicar

de-a purces

nesocotitul

a consemna cum că o ceată de

mocani sadea

sfioși ca necuratu’-n clopotniță

pedestrit-au la cules porumb

taman în vâltoarea

unei astfel de nepovestită

cazemată

cazemată părea

gospodăria de partid

milițianul soldatul

milițianul soldatul la tot zece pași

unul de altul

periind

insulamareabrăilei după unu’

blondul

în serie criminal

pe-apucate

violator

la global muncind

pe noapte plecau

pe noapte veneau la dormitor mocanii

cu frica-n sân de blondu’

și orice umbră

orice foșnet purta

răsuflarea ăstui năpăstuit de stea

nebunii ca nebunii

dintr-o glugă de ciocani

punându-i în cap șuba

și bosolindu-l cu icneli pudrate

Țâcărae sări pe

Moțăilă-n glumă

ista urla

expresia e veche știu

dar trebuie s-o folosesc

urla ca dintr-un montagne-russe

în cădere liberă

nu mă omărî blondulee

că nu ți-am făcutu nica blondulee

nu te-am pârâtu la comunițiii blondulee

nu mă omărî blondulee

săracu’ ar fi uitat de blondu’

dar era lăsat

ioc

și cum mergeau în alți abia mijiți

zori pe mejdina

dintre lanuri

aliniați ca știucii după știucă luă Moțăilă

un știulete mai mare de trei ori

ca averea lu’ Terente

și zvâârr

cât era mohorul de-nalt și lat

nu-l nimeri ca să-l sperie

pe Țâcărae ci-i trase una

după gât de-și înghițise ăsta

limba

cu lingurița

cu lingurița de la briceag

i-au scos-o

scăpat pe bune de data asta

din mâinile lui Țâcărae

scuturându-se de praf

Moțăilă zise mândru

– Bataie ca bataie, da’ l-am țperiat di moarti…

                       din ciclul: La Ghizunie

[Ion Lazăr da Coza]

Dar hronicarul cât îi de mândru că e contemporan cu Gina Zaharia, nu știi scumpo.

[gina zaharia]

Moțăilă, Moțăilă:)))))

iaca încă o istorie ținută în brațe!

da's mândră că-s contemporană cu hronicarul:)

Prețuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Replica e din zestrea orală a satului meu, scumpă Dorina Crăcană.

Mulțumiri!

[Ion Lazăr da Coza]

În limbajul cronicarilor, Iris, au=sau, deci: sau pe fir beteag de neuron. E vorba de neuronul bietului cronicar. Adică je! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumiri, dragă Sofia!

[Dorina Cracană]

– Bataie ca bataie, da’ l-am țperiat di moarti…

:))))))))))

Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Gabriela scumpă, tocmai prin asta vreau să-mi surprind/oripilez cititorul - amalgam de arhaisme, regionalisme și neologisme.

[Ion Lazăr da Coza]

Augusta, și eu ți-am cetit comentariu și mi-o plăcut, mult.

Drag,

[Sofia Sincă]

Textul născut din realitate se întoarce acolo, urmărit pe tot parcursul cu mijloacele satirei, fără să lipsească amestecul lirismului în epic. L-ai burduşit cu stil de cronicar, dar şi cu imaginaţia ghiduşă pe care ştim cu toţii că o deţii.

Deosebită apreciere, Sofy!

[Gabriela Grădinariu]

Cronicarule, frumos balans de la mejdină la monteigne-rousse! Lirism împletit cu umor în evocarea unei scene de antologie pentru comunitate. Admirabil!