cât o noapte polară cuvintele tale…

Am văzut-o pășind peste dealuri,

păpușa de lut strângea scrisorile într-un sac argintiu

și i le dăruia vântului,

în dimineața aceasta părea îngândurată,

se înțepase cu o literă 

albastră

și uitase adresa la care a înnoptat

când frigul îi broda gândurile

cu faguri de ieri.



Pare un punct înghițit de geografia florilor,

neliniștea i-a umplut buzunarele

cu semne de…

ca pe un glob incendiar

mă învârtești în axa ta,

c-o mână pusă-n gibraltar

și alta-n istmul panama.

nu ți-ai dori să fiu ca bila

de magmă pură în stand-by,

că de erup, domnu' cu mila!

se strâmbă axele... ce…

prin pădurile noastre

omul hârtiei își caută prada

cu barda ascunsă

sub palton

pășește dincolo

în lumea zăpezii 

fulgii sunt cântăriți în palma poetului

apoi

dăruiți iernii să scrie poeme

la marginea frunții

strângem grămezi

împreună decojim mestecenii

până la oase

fierul ciopleste



mușcând din sânge

viața în alb









 …

toate râurile mele au curs

în verile uscate cu iz de iarbă arsă

toți munții mei au împietrit

privind aripa ta

zboară, șopteau pădurile mele

și herghelii de frunze

tropoteau aerul

zboară, strigau înfrigurate

toate rădăcinile mele

ieșite din pământ

și mistreții scurmau sub pietre

după nervuri cu sânge

iubește-mă, răspunse umbra

Adina V.

18.04.2018

cu un rotor cuplat pe grif

învârt balast de timp steril

când mai citesc revista pif

pe ochi mirați de crocodil...

și ca un pluvian accept,

s-aștept sub fălcile temute,

cusute să-mi agăți de piept

aceste clipe…

Taie tata tâmpla toamnei tremurând tăcutul,

Tinerețea toarce tristă tăbăcind trecutul,

Timpul tropăie tehui tăvălind tic-tacuri,

Traume tivesc taftaua temutelor tracuri.

Trunchiuri-teracotă toarnă treptele tribale,

Trame tragice trasează timpuri triviale

Torțe tulbură tăria temnițelor terne

Talpa transhumanței trece tainice taverne.

Teascul toleranței toacă telegare trupuri,

Talere tocesc tipsia tixitelor trucuri,

Turnul temerii…

sunt plecat cu sorcova!...

azi e luni!...

vizitele se amână,

sine die,

până la sfârșitul acestei lumi;

până prind mărul

înapoi,

c-o hârtie...…

te-am căutat în toate peșterile pământului

în apusuri tropicale și-n croaziere de lux

în vitralii cu lebede și dominouri perfecte

dar te-am aflat într-o carieră de lumină erai printre condamnați

condamnat pentru tăcere

pentru inima ta ca o pernă de ace

ca o fiară încolțită de viperă 

ca o viperă ucisă de propriul venin

și te-am adus într-o fotografie de colecție…

azi

cu viața la trântă

ne tăvălim în mocirla lăsată de valuri

pictăm un război iminent

unde destinul conduce

plutonul

în arme

stau înghesuite ghearele morții



copii cu fețele deformate

măsoară pereții

pe coridor umbrele fixează

ciuruit de gloanțe

tabloul nostru



tu zâmbești

printre degete clepsidra spartă

își picură timpul

prin noi …

M-am dus la doctor de curând să-mi facă-o anamneză,

Simţind că sufăr negreşit de-o gravă diateză:

Fac alergie la minciuni şi la pupincurisme

(Pe vremuri, aste maladii se mai tratau cu clisme).

Un medic tânăr, zeflemist, mi-ntinse o reţetă,

Privindu-mă de sub ocheţi c-o mină indiscretă;

- Aveţi aici un leac perfect la nemiloasa boală,

Ce până şi pe-un muribund din pamperşi îl răscoală!

Mă aşteptam, parol vă spun, pe loc…

Prea viu să ignor,
E târziu să mai zbor?
Prea dur s-odihnesc,
Oare aşa e firesc?
Prea frig să îndur,
Mi-e zăpada condur?
Prea izvor să nu beau,
Fi-va rău de-am să dau?

Cine eşti?
Cine sunt?
Prin El trece Calea.

publicul însetat după sânge

țipă strident

transmisiunea e live

pay per view

câțiva utilizatori plictisiți își verifică balanța

no credit



on-line

pariurile curg precum

transpirația de pe bărbia

lovită de un uppercut

la roata norocului

încerc o eschivă



odată atât de puternică

vocea mamei

parcă se stinge

sala e tot mai departe  și ringul devine un punct

apăsat într-o nuanță de negru …

ne întrebam ce vom face

dacă vom pierde războiul dar dacă îl vom câștiga

cum vom împărți fulgerele

și glonțul care a ricoșat de câteva ori

de pe inimă 

în lanul cu maci



ai râs și râsul tău se rostogolea ca niște zaruri 

pe o masă goală

apoi m-ai dus într-o câmpie cu fluturi 

și mi i-ai așezat pe rochie



a doua zi m-am trezit…

Valuri sparg ţărmul

Vântul verii împinge

Bărci spre orizont 

Copleşit pierd amintiri

Şi rămân tot mai singur

se prinde salcicornul de mâneca tulipei

și se rostogolește pe lespezi de onix;

șterg stelele de licăr cu zdrențe de file x

când mă înțep în dinții aglomerați ai clipei.

hoinara mea zăpadă, sub picuri de fenix,

îți simt incandescența cum  se dedă…

(fiicei mele, Veronica)

Mi-a înflorit magnolia de Paște,

Iar ochii tăi atât de lucitori 

Mi-au amintit cum, de atâtea ori,

Din soare blând o dragoste renaște.

Mi-a înflorit magnolia și-i place

Să se răsfețe seara pe răcoare.

Un ochi îi râde, celălalt o doare,

Se vrea înveșmântată-n dor și pace.

Mi-a înflorit magnolia – e darul

Făuritor de primăveri și vise.

Strivesc în pumni durerile proscrise…