Adie cu îngeri

[Costel Zăgan]

 Să-mi intre secunda-n text

nemurirea mă-nconjoară

totuşi viaţa nu-i pretext

raiul ca să-l mut la ţară

Nemurirea mă-nconjoară

mă jertfesc într-un cuvânt

nenăscut ce-o să mă doară

când duc viaţa în mormânt

Mă jerfesc într-un cuvânt

însă moartea nu-i pretext

n-am acuma niciun gând

să-mi intre secunda-n text

Nemurirea mă-nconjoară

cu îngeri de primăvară

Costel Zăgan, CEZEISME II

[Nikol MerBreM]

Nenăscutele cuvinte dor mereu!... "Adie cu îngeri"!...

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

ca de obicei, frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Pătrunzătoare poezie!

[Ion Lazăr da Coza]

Zburdalnic și profund.

da Coza

[Costel Zăgan]

Vă mulţumesc: pentru toate comentariile!

[Chris]

 frumos!

[Vasile Grozav]

Un alt punct de vedere

„Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea” (Iov 32:8). Cei care nu am  primit acea inspirație, acea suflare   divina vom înțelege moartea ca un  pretext al învierea și nu  atât de complex ca ,, într-un cuvânt mă jertfesc,( cu sensul de: simplitate,  fără remușcări, pur și simplu) fără a avea moartea ca pretext,,( în cel mai fericit caz moartea poate fi avută ca text). Sigur dacă privim secunda ca pe o eternitate, ei nu i se va oferi niciodată șansa să intre în conținutul unui text efemer, ci doar a unuia etern, care reușește, cu ajutorul îngerilor,  transcede  spațiul memorie  divine. Foarte frumos text, dacă ne gândim că a fost inspirat din  biblie și foarte profund dacă vedem în el accentele marelui filosof din Lancrăm. Ne exprimă, totuși, o ușoară nedumerire asupra versului : ,, n-am acuma niciun gând,,, deoarece lipsa gândurilor ne duce cu gândul la misticii orientali. Și atunci cum se împacă orientalismul cu gândirea creștină- îngerii. De asemenea  nu-nțelegem de ce nemurirea preferă doar îngerii de primăvară, când se știe că și cei de vară și toamă reperezintă viața? O fi, cumva, sensibilitatea autorului orientată spre culorile reci sau o  fi devină extazul care se naște la vederea îngerilor? 

Să-mi intre secunda-n text

nemurirea mă-nconjoară

E posibil ca orice intrare a secundei într-un text să dea visătorilor sentimentul că efemerul se transformă în nemuritor? Și dacă nu intră secunda și intră ceva diviziuni ale domniei sale care ar fi  consecințele?

Ps. Cuvintele concepute și nenăscute pot fi, fie un pericol la dresa creatorilor, fie un  moment de maximă fericire. Dar odată născute, ( în cazul în care supraviețuiește și fătul și mama) devin o binecuvântare pentru autor. Tragem nădejdea că ceea ce e mic și plăpând la naștere va deveni viguros  la maturitate. Până atunci așteptăm ca timpul să ne confirme marile speranțe, iar adierea  divine să însoțească mereu pașii creatorului.

[Sofia Sincă]

Ai explicat citatul cules din poezia lui Blaga ”veșnicia s-a născut la sat”

Dar cât de frumos ai făcut-o!

Cu deosebită apreciere,

Sofi

Sufletul satului

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.

[Valeria Merca]

Admirație!

[Vasile Grozav]

Viata nu-i un pretext, moartea nu-i un pretext, dar, se pare,  secunda care nu intra in text e prea preocupata de clipa domnului Sararu. 

Ps. Pacat ca viata este dusa in mormant, acum cand speranta de viata a crescut simtitor, tocmai de oameni care nu mai au niciun gand, pentru ca  au ajuns la stadiul de Nirvana. Ma-ntreb daca meditatiea e o forma de poezie, sau poezia e o forma de meditatie? Am adresat aceeasi intrebare  si domnului presedinte Johannis, iar domnia sa mi-a raspuns sec: meditatia e a doua sau a treia casa. Restul sunt simple speculatii filosofice.