mai întâi au fost cuvintele tale lungi

[paparuz adrian]

 

cât o noapte polară cuvintele tale

roşii

astrale
mai apoi tremurul minţii mele
al retinei
tremurul mâinilor

peste sânii tăi

mai târziu învăţasem să călărim curcubeul
neştiind sau ignorând neşansa 
de a ne prăbuşi din al nouălea cer

s-a întâmplat într-un timp
să tăcem amândoi deodată
să ne privim printre degete
cu ochii închişi

s-a întâmplat deşi nimic n-a fost întâmplător
să prindem ţurţuri de atâta nemângâiere

 

să zburăm rătăciți prin întunericul fricii

tu cu  aripa  mea eu cu  aripa  ta

niciodată însă n-am rămas rătăciți

 

în jungla oglinzilor

ne suntem ecouri nesfârșite

[paparuz adrian]

multe multumiri

[Nikol MerBreM]

Mi-era dor de o poezie ca aceasta :)! Aș cita fiecare vers!
Drag,
Nikol

[Ion Lazăr da Coza]

Poezia curge lin, cu ecou.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Imagini senzuale și delicate, frumos conturate liric

[paparuz adrian]

o buna diminata cu multumiri smerite!

[Sofia Sincă]

Un poem de dragoste picurat cu tentă erotică, minunat. Melancolic, romantic, lirism rafinat și profund.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Superb.

Am citit cu admirație.