cât o noapte polară cuvintele tale
roşii
astrale
mai apoi tremurul minţii mele
al retinei
tremurul mâinilor
peste sânii tăi
mai târziu învăţasem să călărim curcubeul
neştiind sau ignorând neşansa
de a ne prăbuşi din al nouălea cer
s-a întâmplat într-un timp
să tăcem amândoi deodată
să ne privim printre degete
cu ochii închişi
s-a întâmplat deşi nimic n-a fost întâmplător
să prindem ţurţuri de atâta nemângâiere
să zburăm rătăciți prin întunericul fricii
tu cu aripa mea eu cu aripa ta
niciodată însă n-am rămas rătăciți
în jungla oglinzilor
ne suntem ecouri nesfârșite
Adaugă un comentariu
multe multumiri
Poezia curge lin, cu ecou.
da Coza
Imagini senzuale și delicate, frumos conturate liric
o buna diminata cu multumiri smerite!
Un poem de dragoste picurat cu tentă erotică, minunat. Melancolic, romantic, lirism rafinat și profund.
Am citit cu multă plăcere,
Sofi
Superb.
Am citit cu admirație.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE