măr pe hârtie

[nicolae vaduva]

sunt plecat cu sorcova!...

azi e luni!...

vizitele se amână,

sine die,

până la sfârșitul acestei lumi;

până prind mărul

înapoi,

c-o hârtie...

 

malcatun

va veni dintr-o genă ex;

părul

viță de vie

roză-n spire frigide...

voi fi sultanul,

șarpele un alt rex;

trupurile: muzeu de figuri

translucide...

 

el va trece-n

răcoarea...

unde ești?... ce mai faci?...

azi e bine,

bla-bla,

mâine bine, iar bine...

malcatun

va coace

struguri grei,

pe araci;

prin cocotieri:

darwini și darwine...

 

[Nikol MerBreM]

O poezie plină de simboluri și de înțelesuri! Acum, în ce mod ajung ele la cititor, aceasta este o altă poveste! Depinde deja și de cititor. Eu, spre exemplu, credeam că omenirea a pierdut doar raiul, nu și mărul. Deși acesta se pierde și el, lumesc, în timp. Vreți să recuperați mărul? "Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir...". Cu o hârtie? Sper să fie o hârtie pe care să scrieți poezii ca aceasta și nu o hârtie verde :). Că altfel mărul prins poate e sine die. Zic și eu :). Dar dacă este vorba despre evoluție și despre perpetuarea speciei, ce să mai spunem? Să se coacă via, să fie vie :)!

Drag,

Nikol

[Mihaela Suciu]

voi fi sultanul - rezolvat! Aveți comentarii pe măsură să fiți surprins de interpretări, la fel ca noi care forăm înțelesuri. :)

Malcatun (ca soție a sultanului) inițial m-a trimis la poveștile orientale ale Seherezadei legat și de faptul că de multe ori versurile Văduva au o latură erotică. Pe urmă, m-am gândit că venind dintr-o genă ex e protagonista expansiunii rațiunii (rece - spire frigide) în detrimentul emoționalului. Această rațiune a promovat actuala eră, a tehnologizării, în care oamenii sunt  muzeu de figuri/translucide... conversând de complezență, steril: 

unde ești?... ce mai faci?...

azi e bine,

bla-bla,

mâine bine, iar bine... 

Finalul e copleșitor prin realism:

prin cocotieri: darwini și darwine...  Deci, omenirea e tot la stadiul de maimută,  dar ceva mai evoluat... Hilară evoluție!

Vă mulțumesc, domnule Văduva! Versurile mi-au dat de gândit, idem comentariile aferente! 

[Vasilisia Lazăr]

Nu încetați să mă uimiți . Original și... neprevăzut. :)

Mă uimesc și interpretările poeziei. 

[Valeria Merca]

Chiar dacă nu ați fi adus această lămurire la respectivul vers, realizasem  dinainte că totul se află sub umbrela acelui vers. Iar acesta e un lucru bun pentru cititor (în cazul de față, subsemnata). N-am spus-o cu vreo rea intenție. Poezia pe care o scrieți (în genere) se vede de la o poștă că-mi este pe plac. :)

[nicolae vaduva]

Sunt surprins când descopăr sensuri pe care inițial nu le-am dat unui text, dar aici sunt sensuri și interpretări voite, studiate. Totul se află sub umbrela acelui vers, doamna Valeria. În fond ce este sorcova dacă nu simbolul din hârtie al regnului vegetal?... Mi-ar place să-mi spuneți și variantele dumneavoastră asupra textelor (pe care știu că le urmăriți încă de când postam pe NS). Mă bucur să vă aflu aproape. Mulțumesc!  

[Valeria Merca]

Ca de fiecare dată... misterios și original cap-coadă. Sunt curioasă dacă sunt plecat cu sorcova!... a fost folosit cu sensul propriu sau figurat. Tind să cred că s-a folosit sensul propriu al expresiei. 

Citit cu deosebit interes. :)

[nicolae vaduva]

Da!... Mulțumesc, pentru vizite ,citire, comentarii! Am scris intenționat  „viță de vie”. De ce?...E o altă...poveste...

Cu respect,

nicolae

[Mihaela Suciu]

Creațiile dumneavoastră, domnule Văduva, sunt ,,pomi ai cunoașterii”, iar roadele lor plăcute vederii și bune minții, ca o grădină a Edenului! Unii se opresc la formă, dar eu prefer conținutul și ca să le simt gustul, aroma, trebuie uneori să-mi acord timp, asta e! mai bine le savurez în tăcere... Sunt de acord cu șarpele un alt rex, fără el și Eva, oare Adam ar fi îndrăznit să culeagă frunctul oprit, să se înfrupte din Pomul Cunoașterii? (Geneza 3:6-7 spune: “Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi...”.)  

Să nu ne grăbim; până la sfârșitul acestei lumi mai e, la fel și comentariile mele. :)

[Mihaela Suciu]

Așa cum autoironic spuneți: sunt plecat cu sorcova!... și eu, la prima citire, am exclamat: ,,Mămicuța mamei mele,  poeziile Văduva ,,e grele”!” și n-am dat ,,like” fiindcă nu-am înțeles mesajul. Dar când ceva știu că e interesant, că are substrat, insist să caut... povestea. Știați domnule Văduva că pentru mine-cititorul sunteți un bun ,,învățător”? Asupra mea aveți abilitatea de-a mă face să descopăr necunoscutul și culmea e că tot citind simt că nu știu nimic. :)

,,măr pe hârtie” - ,,Scrisoarea III” de Nicolae Văduva, e un minipoem cu tematică eminesciană, despre trecut și prezent, și mai ales despre „cunoaștere”, într-un mod inedit!

Voi reveni comentând, ce am înțeles... Nițică răbdare!

[Ion Lazăr da Coza]

azi e bine,

bla-bla,

da Coza