Ca pe o trestie

Nimic nu va putea să-mi scoată din minte

ultima noapte de dragoste dar și prima zi de război

când ochii tăi au devenit poveste

mai târziu vânt.

Până când (se spunea) rochia ta cu lămâi înfloriți

ce le întrecea pe toate

cele purtate în O mie și una de nopți

nu a mai fost văzută în noaptea spaimelor mele.

Ar fi trebuit să fiu numai iarbă de mare

La drept vorbind și…

Câine am fost

ținut în lanț

toată lumea știa până unde se întinde lanțul

acolo se termina omul

și începea câinele

toată lumea mai puțin tu

omul nu se termină niciodată

credeai 

mori de vânt vedeai ochii mei roșii

mori de vânt vedeai colții mei albi

„unde ești tu, cel care ești?”

 

  Pe-o pleoapă albă de absint 

  Îmi doarme visul 

  În noaptea de argint. 

  Lunatica chemare ...

  De-albastru ancestral, 

  se-aude-abia șoptit 

  în timpul eternal. 

  Îngerii veghează 

 A lunii tresărire 

  Când viața dormitează 

 Pe-altar de nemurire. 

  În zbor ușor de fluturi 

  Îmi redescopăr visul 

 Și-n dansul lor de nuntă 

 Încerc s-ascund trecutul. 

  Tablou de netrăite …

„Ce-o fi făcând Doamne-Doamne,

atât de târziu?

Mă tot întreb, dar răspunsul nu-l  știu...

De ce-o fi încă lumină

la fereastra Lui?

O fi rămas în urmă

cu temele pentru mâine?

Sau... cine știe ce să mai zic?!

Oare

nu cumva vreun înger mai mic

o fi  adormit pe jos

și trebuie să-l care pe umăr

până-n pătuțul lui,

la culcare?''

Apoi

prin ochii…

tu cânți la un pian albastru

cu ferestrele deschise larg

să ți se vadă inima mare

 decapotabilă

fluturi roșii țâșnesc

pe sub coada pianului

un do de sus

 acut

un re minor

 la la si re

ți-s degetele usain bold

pe pista unui allegro burlesque

în fiecare dimineață

mai omori un vecin

spargi binocluri cu furie

părul îți…

Curcubeu cu flori de maci

frunze veștede paiete și scarabei

pe un venerabil car al magilor și al morții

sprijinită de scara sorții

își răsfirase Estrela fustele

cochetă pretindea a fi

reîncarnata madame Lenormand

și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți

pe cărările înșelătoare ale lunii

și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate

de opinca saltimbancilor

se opri mătăhălos Gabellin

tartorul satrapilor …

partitura destinului

fluture orb târăsc ca pe-un blestem după mine

stomacurile îndrăgostiților cabrioleta lor de vise a produs

un carambol pe autostrada predestinărilor



roțile inegale-s de vină mi se șoptește de la tribuna oficială



într-una (cea mare) peștii dizlocau atât de năprasnic oceanele

încât produceau prea multe potopuri pe secundă și noe…

pe muchie de cuţit
înveninat cuvânt
ce urcă trist
din anotimp în anotimp
să fure iubirii
stelele din cer
  nețărmuitul pas
să-l facă tăcerii
spre iertarea târzie
află o flamură  topită în apus

Ninge în April peste flori de cais

Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis;

Ramuri se pleacă sub aspra povară,

Cerul în valuri mai tulburi coboară!

Ninge în April printre flori de cireș

Și nori se aștern peste câmp ca un preș,

Iar mugurii cad pe pământ înghețați

În prag de zvâcnire și…

cuvântul este bisturiul
dulce culcat pe vântul
sărutului pustiu
pătrunde prin catapeteasma
sufletului
adânc adânc în spatele fricii
unde se cască prăpastia de-a
rămâne între val şi ninsoare
între amurg şi ţărm
alunecă în sufletul tău
şi al meu
ca o noapte răsucită în cuvinte

Odă Pământului

Fruntea mi-aplec, Ţie doina să cânt,

pe umerii tăi genunchii mi-i ţii,

Tu hrană îmi dai, îmi eşti şi veşmânt,

şi scut te-am aflat, în clipe pustii.

Tu îmi eşti matcă şi-acoperământ,

copac drept mă ţii, să nu fiu stingher,

ca ruga s-atingă Leagănul Sfânt,

de Tine mă sprijin, s-ajung lângă cer.

Când greul mi-apasă sufletul frânt,

Apă sfinţită din Tine-am…

sunt obosită
ţi-am spus

obosită de noi

mi-ai luat mâinile în palme
şi cu ele
ai desenat sub ochi
două dâre violet
să-mi oprească lacrimile
cu rosu-coşenilă
mi-ai mânjit buzele
să nu răzbată prin ele
strigătul mut

Eşti gata, iubito?
Astă-seară cinăm în oraş!

picta suflete

la uşa colibei sale

copiii veneau trişti

şi ieşeau cu aripi de înger

albastre

galbene

mov

față în față fără noi

Cum sunt toate rânduite

Frumoasa mea:

întroienit de gânduri îți scriu.

Ai văzut tu, pe altcineva strângând la piept o lume întreagă?

Am vâslit sub un cer al pierzaniei

Crucea pusă-n spinare o au și lăstunii,…

PSALM LA IZVORUL TĂMĂDUIRII

Când totu-i geometrie, cum să-ncâlcesc cu sfoara,

Că până și urzicii minuțios coși tivul?

Eu te iubesc sălbatic cum face primitivul

Dumnezeind copacul ce-ascunde-n sân vioara.

Cum să-Ți opresc în dogmă algebra unui mugur,

Domesticind chimvalul să-mi geamă ca bătrânii?

Prin păpurișuri luna să nu-și arate sânii

Când alăptează focul ce crește-n duh de strugur?

Că…

s-au plictisit de aşteptare nasturii cămăşii

o tinereţe zurlie ţi-a dezlegat sângele

încătuşat de stâlpul porţii

alergi pe străzi să prinzi răsăritul

să pregăteşti balansoarul pentru ora din turn

e vremea să-ngropi toţi anii trăiţi în zadar

încercuieşti fiecare secundă cu mănunchiuri de iarbă

să ştie îngerul tău unde eşti

vorbeşti cu ferigile din vânt

unu doi trei paşi până la marginea…

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare;

Din haos, roadele amare

Cu muguri noi au apărut.

Când viața îi mai dă un șut,

Cernând himere peste sare,

Lumina omului căzut

Reînflorește în iertare.

În schitul sorții, neștiut,

Refugiată în blazare,

E revocabila chemare

A paradisului pierdut.

Lumina omului căzut...