Ca pe o trestie
Nimic nu va putea să-mi scoată din minte
ultima noapte de dragoste dar și prima zi de război
când ochii tăi au devenit poveste
mai târziu vânt.
Până când (se spunea) rochia ta cu lămâi înfloriți
ce le întrecea pe toate
cele purtate în O mie și una de nopți
nu a mai fost văzută în noaptea spaimelor mele.
Ar fi trebuit să fiu numai iarbă de mare
La drept vorbind și…
ContinuareAdăugat de Tudor Cicu la Aprilie 26, 2017 la 3:21pm — 5 Comentarii
Câine am fost
ținut în lanț
toată lumea știa până unde se întinde lanțul
acolo se termina omul
și începea câinele
toată lumea mai puțin tu
omul nu se termină niciodată
credeai
mori de vânt vedeai ochii mei roșii
mori de vânt vedeai colții mei albi
„unde ești tu, cel care ești?”
Adăugat de Dolha Paul-Alexandru la Aprilie 25, 2017 la 11:30pm — 11 Comentarii
Pe-o pleoapă albă de absint
Îmi doarme visul
În noaptea de argint.
Lunatica chemare ...
De-albastru ancestral,
se-aude-abia șoptit
în timpul eternal.
Îngerii veghează
A lunii tresărire
Când viața dormitează
Pe-altar de nemurire.
În zbor ușor de fluturi
Îmi redescopăr visul
Și-n dansul lor de nuntă
Încerc s-ascund trecutul.
Tablou de netrăite …
Adăugat de Marioara Visan la Aprilie 25, 2017 la 10:30pm — 14 Comentarii
„Ce-o fi făcând Doamne-Doamne,
atât de târziu?
Mă tot întreb, dar răspunsul nu-l știu...
De ce-o fi încă lumină
la fereastra Lui?
O fi rămas în urmă
cu temele pentru mâine?
Sau... cine știe ce să mai zic?!
Oare
nu cumva vreun înger mai mic
o fi adormit pe jos
și trebuie să-l care pe umăr
până-n pătuțul lui,
la culcare?''
Apoi
prin ochii…
ContinuareAdăugat de dumitru ichim la Aprilie 25, 2017 la 9:00pm — 8 Comentarii
Adăugat de Costel Zăgan la Aprilie 25, 2017 la 2:20pm — 4 Comentarii
tu cânți la un pian albastru
cu ferestrele deschise larg
să ți se vadă inima mare
decapotabilă
fluturi roșii țâșnesc
pe sub coada pianului
un do de sus
acut
un re minor
la la si re
ți-s degetele usain bold
pe pista unui allegro burlesque
în fiecare dimineață
mai omori un vecin
spargi binocluri cu furie
părul îți…
ContinuareAdăugat de paparuz adrian la Aprilie 25, 2017 la 12:00pm — 5 Comentarii
Curcubeu cu flori de maci
frunze veștede paiete și scarabei
pe un venerabil car al magilor și al morții
sprijinită de scara sorții
își răsfirase Estrela fustele
cochetă pretindea a fi
reîncarnata madame Lenormand
și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți
pe cărările înșelătoare ale lunii
și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate
de opinca saltimbancilor
se opri mătăhălos Gabellin
tartorul satrapilor …
Adăugat de giurgiu maria la Aprilie 24, 2017 la 4:30pm — 5 Comentarii
partitura destinului
fluture orb târăsc ca pe-un blestem după mine
stomacurile îndrăgostiților cabrioleta lor de vise a produs
un carambol pe autostrada predestinărilor
roțile inegale-s de vină mi se șoptește de la tribuna oficială
într-una (cea mare) peștii dizlocau atât de năprasnic oceanele
încât produceau prea multe potopuri pe secundă și noe…
Adăugat de chindea maria elena la Aprilie 24, 2017 la 11:00am — 10 Comentarii
pe muchie de cuţit
înveninat cuvânt
ce urcă trist
din anotimp în anotimp
să fure iubirii
stelele din cer
nețărmuitul pas
să-l facă tăcerii
spre iertarea târzie
află o flamură topită în apus
Adăugat de Darie Giurgiu la Aprilie 23, 2017 la 11:30pm — 1 Comentariu
Ninge în April peste flori de cais
Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis;
Ramuri se pleacă sub aspra povară,
Cerul în valuri mai tulburi coboară!
Ninge în April printre flori de cireș
Și nori se aștern peste câmp ca un preș,
Iar mugurii cad pe pământ înghețați
În prag de zvâcnire și…
ContinuareAdăugat de C.Titi Nechita la Aprilie 23, 2017 la 10:30am — 8 Comentarii
Adăugat de Costel Zăgan la Aprilie 23, 2017 la 9:02am — 5 Comentarii
cuvântul este bisturiul
dulce culcat pe vântul
sărutului pustiu
pătrunde prin catapeteasma
sufletului
adânc adânc în spatele fricii
unde se cască prăpastia de-a
rămâne între val şi ninsoare
între amurg şi ţărm
alunecă în sufletul tău
şi al meu
ca o noapte răsucită în cuvinte
Adăugat de Darie Giurgiu la Aprilie 23, 2017 la 12:00am — 6 Comentarii
Odă Pământului
Fruntea mi-aplec, Ţie doina să cânt,
pe umerii tăi genunchii mi-i ţii,
Tu hrană îmi dai, îmi eşti şi veşmânt,
şi scut te-am aflat, în clipe pustii.
Tu îmi eşti matcă şi-acoperământ,
copac drept mă ţii, să nu fiu stingher,
ca ruga s-atingă Leagănul Sfânt,
de Tine mă sprijin, s-ajung lângă cer.
Când greul mi-apasă sufletul frânt,
Apă sfinţită din Tine-am…
ContinuareAdăugat de Elena Mititelu la Aprilie 22, 2017 la 10:00pm — 10 Comentarii
sunt obosită
ţi-am spus
obosită de noi
mi-ai luat mâinile în palme
şi cu ele
ai desenat sub ochi
două dâre violet
să-mi oprească lacrimile
cu rosu-coşenilă
mi-ai mânjit buzele
să nu răzbată prin ele
strigătul mut
Eşti gata, iubito?
Astă-seară cinăm în oraş!
Adăugat de Nikol MerBreM la Aprilie 22, 2017 la 9:30pm — 21 Comentarii
picta suflete
la uşa colibei sale
copiii veneau trişti
şi ieşeau cu aripi de înger
albastre
galbene
mov
femeile cernite
pe dinăuntru
primeau zâmbete vii
chiar dacă roşul bordo
al artistului
le mai curgea
câteva eternități
pe mâini
pe sâni
pe coapse
amintire
bărbaţii fataliști
se alegeau
cu speranţe nude
pe…
Adăugat de paparuz adrian la Aprilie 22, 2017 la 3:51pm — 7 Comentarii
față în față fără noi
Adăugat de chindea maria elena la Aprilie 22, 2017 la 6:03am — 14 Comentarii
Cum sunt toate rânduite
Frumoasa mea:
întroienit de gânduri îți scriu.
Ai văzut tu, pe altcineva strângând la piept o lume întreagă?
Am vâslit sub un cer al pierzaniei
Crucea pusă-n spinare o au și lăstunii,…
ContinuareAdăugat de Tudor Cicu la Aprilie 21, 2017 la 7:00pm — 5 Comentarii
PSALM LA IZVORUL TĂMĂDUIRII
Când totu-i geometrie, cum să-ncâlcesc cu sfoara,
Că până și urzicii minuțios coși tivul?
Eu te iubesc sălbatic cum face primitivul
Dumnezeind copacul ce-ascunde-n sân vioara.
Cum să-Ți opresc în dogmă algebra unui mugur,
Domesticind chimvalul să-mi geamă ca bătrânii?
Prin păpurișuri luna să nu-și arate sânii
Când alăptează focul ce crește-n duh de strugur?
Că…
ContinuareAdăugat de dumitru ichim la Aprilie 21, 2017 la 3:32pm — 21 Comentarii
s-au plictisit de aşteptare nasturii cămăşii
o tinereţe zurlie ţi-a dezlegat sângele
încătuşat de stâlpul porţii
alergi pe străzi să prinzi răsăritul
să pregăteşti balansoarul pentru ora din turn
e vremea să-ngropi toţi anii trăiţi în zadar
încercuieşti fiecare secundă cu mănunchiuri de iarbă
să ştie îngerul tău unde eşti
vorbeşti cu ferigile din vânt
unu doi trei paşi până la marginea…
ContinuareAdăugat de Nuta Craciun la Aprilie 21, 2017 la 12:38am — 6 Comentarii
Lumina omului căzut
Reînflorește în iertare;
Din haos, roadele amare
Cu muguri noi au apărut.
Când viața îi mai dă un șut,
Cernând himere peste sare,
Lumina omului căzut
Reînflorește în iertare.
În schitul sorții, neștiut,
Refugiată în blazare,
E revocabila chemare
A paradisului pierdut.
Lumina omului căzut...
Adăugat de Camelia Ardelean la Aprilie 20, 2017 la 2:30pm — 11 Comentarii
2021
2020
2019
2018
2017
2016
2015
2014
2013
2012
1999
1970
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor