Descarcerează meridianele timpului fluture orb de iubire

[chindea maria elena]

partitura destinului

 

 

fluture orb târăsc ca pe-un blestem după mine
stomacurile îndrăgostiților cabrioleta lor de vise a produs
un carambol pe autostrada predestinărilor

roțile inegale-s de vină mi se șoptește de la tribuna oficială

într-una (cea mare) peștii dizlocau atât de năprasnic oceanele
încât produceau prea multe potopuri pe secundă și noe depășit de situație
nu mai avea vreme să mai bată cuie-n corăbii
pe lumina ochilor lui disperați animalele de protecție nu-și mai găseau octavele
să pășească întru salvare podurile
fără circumferința iertării mă vor izbi de labirinturi știu bine
și ghemul ariadnei nu se câștigă la ruletă

chiar destinul este izgonit din joc pe motiv că numără cărțile

ghemul scămoșatelor zbateri sub ghilotină își desfășoară tainele la coșul călăului are acces
doar cel ce-și duce capul sub braț
ca pe-o ofrandă
inițiez în condurii prea strâmți ai efemerului
căutări în fa diez pianina divinului c-un semiton mai sus
trimite ecouri ca niște maree curajul abandonului fără rezerve
e greu de tatuat sub epidermă
într-o singură viață

cine/ce va debloca timpului arterele și-i va vindeca artrozele
în armonie să-și vibreze coastele

roata mică în care se-nvârt gândurile canibale
dă semne de bulimie clară infinitul își va termina de ronțăit măștile
în cele din urmă
doar foamea ardentă își duce strălucirea
ca pe-o înălțare ocultă

fluture orb descarcerez visele îndrăgostiților
carambolul destinelor mentale n-are
nici o șansă sub falangele mele de lavă praful hieroglifelor diamantin taie vântul

între percepția mea și eternitate erupțiile din stigmate

cabrioleta în care decodez fonemei dimensiunile
acordează și ocluzia mea intestinală după ultima tornadă cu fluturi
sunt suspect de iubire orbirea mea întronată

stă în echilibru pe-o nervură de abis

[Chris]

descarcerezi metafore şi scrii ca şi când tu doar ai asistat la ceea ce se întâmplă, apoi povesteşti şi altora

citit cu multă plăcere,

[Camelia Ardelean]

... infinitul își va termina de ronțăit măștile
în cele din urmă 
doar foamea ardentă își duce strălucirea
ca pe-o înălțare ocultă

Am citit cu interes un poem complex. 

[chindea maria elena]

Cât sunt de atentă îmi scăpară pârdalnicele repetiții - că altfel le executam rapid, Sofy! Mulțam de urecheală!:))) Infernul coborârilor în noi - îi la purtător! Scapă cine poate!:)))

Cu drag, Mari Ela....

[chindea maria elena]

.... da recunoști Ioane că-i prizonierat de-o bună voie și-n nesilință de nime?!!? Măcar să nu port remușcări în spate!:)))

[chindea maria elena]

....de-i vorba de răzmeriță poți pune bazele-n mine.......... Sunt maestră la dat cu zburături, Valeria, nime nu mă-ntrece!:)))))

[chindea maria elena]

......mai ales când ne calcă pe diagonala existenței, Maria!:)))) Ne ia suflul parțial di tăt!:)))

Cu drag.... 

[Sofia Sincă]

Acțiune pasată cumva în infern... Martori fiind la dezastrele destinului, totuși, nu ne putem desprinde. Așa spune poemul... Cum să te desprinzi de făcătura metaforelor care subjugă?!

Structura poetica și semnificațiile lirico-fantastice, atingerile ezoterice, dar și încercarea de supunere a suprarealismului, fac deliciul poemului. Fantezia ta este nemărginită.

Cu plecăciune poeto! Mi-a mers, adânc, la suflet!

Sofy

ghemul tainic sub ghilotină își desfășoară tainele la coșul călăului are acces- și totuși: tainic, tainele e cam mult în aceeași frază. Găsești tu altceva...

[Ion Lazăr da Coza]

Îți faci prizonier cititorul și-l lași  în echilibru pe-o nervură de abis

da Coza

[Valeria Merca]

Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă. Emil Cioran

Admirativ popasul în pagina ta, Gerra!

[giurgiu maria]

Frumos și încifrat, roata destinului mereu m-a lăsat fără replici