văd cămașa ceasul
carâmbul tocit
drumul ca o plecare cu ore precise
zborul lin al întrebării
de unde vine și încotro se duce
lumina tâmplelor
din stradă zgomotul urcă
nu știm traseul pe care viața
ca pe o pistă de testare
solicită inimii să reziste 

obraznic timpul cară uitarea

pe umeri  trofeul de preț

al istoriei

Lasă-mi, Doamne, o petală

de timp,

blochează alarma cu îngeri

ce nu dorm,

ca s-aud în iarbă

plânsul florilor, 

ștrangulate de vânt,

renăscute de mersul 

ploilor de demult.

Conjugă-mi, Doamne,

verbul ,,a fi”,

gândul că sunt,

revelația că ești

și întârzie…

Un iepuraş cam năzdrăvan,

Dintr-o provincie uitată,

Cu aparenţă „mai” stilată,

Îşi proiecta aeroplan.

Să-l cumpere părea un vis,

Ar fi durat o veşnicie,

N-avea în cont decât o mie!

Neacceptând un compromis,

Se îndreptă spre-o scorburea –

Acolo-avea culcuşul buha:

„De n-o fi în concediu ciuha,

Din postul ei de chehaia,

Am s-o invit la un dineu,

Să-i etalez a mea idee

Pe…

tentacule de ceară

ne cuprind

și drumul ni se șterge

sub picioare

cum am putea strivi

în legământ

miresmele uitării

venite

din toate cele

patru puncte cardinale

tu încă mai culegi

din curcubeu

speranțe îmbrăcate-n zale

eu mă strecor

la pieptul unui nor

pândind doar clipa

când

un vis

răsare

Odată un bătrân mi-a explicat:

În viaţă sunt trei reguli de urmat,

Să nu promiţi nimic, când fericit

Îţi va părea uşor de împlinit,

Nu lua decizii când eşti furios

Ce-ai hotărât îţi va ieşi pe dos.

Vorbeşte doar  cu tonul cumpătat

Chiar dacă eşti în sine supărat.

L-am ascultat atent şi i-am răspuns:

Tot ce mi-ai spus nu-mi este de ajuns,

Desigur  ce încerci să mă înveţi

E rodul experienţei unei vieţi.

 Iar prea…

Lacrima pietrei

meditează pe ipotenuza infinitului.

Rugina

din trupul vântului decedat

se hrănește cu petale.

Nu mobilizez nici bulgării de pământ hibrid

blocați pe hârtie,

nici

privirea cerului

care caută nanoroboți în cutiile viitorului.

Mă ciupesc

să simt

revolta din ființa-mi răvășită.

Cine sunt?

Amprenta teleportată din trupul inocent

în câmpul…

Mi-aș pune înserarea să te îmbrace-n stele,

să-ți înflorească luna pe spatele rănit

de-atâta irosire spre minus infinit;

ți-aș îmblânzi cuvântul, înfipt adânc în piele,

ca sângele năvalnic să plece dezrobit

spre orizonturi unde, în rafturile grele,

așteaptă-n cărți uitate poemul adormit.

Mi-aș pune răsăritul să îți pătrundă-n gânduri,

să-ți răscolească ziua cu vraja unui mit,

bolnav de poezie, în vers să te închid;

ți-aș dărui…

ești o peșteră

îmbrăcată

de vânt

la un preț

chilipir

de talcioc

tu te crezi

ghiocelul 

cu mir

eu sunt încă

oglindă

destin

el devine

îngrășământ

tu o rimă

sub talpă

de cânt

deseori îmi pierd încălțările
sau uit de vulturii
  ce se ascund  în inimă
briza toamnei
  îmi colorează fruntea cu riduri
buzele tremură  scap suspine
din trupul biciuit de neîncredere

pentru vremea ce mă îmbracă

sub soarele palid

ce este cert și mă-nconjoară

în mine-i numai întâmplare;

ciudata lume din afară

e mai ciudată în strânsoare...

nu poti să-mi fii la infinit;

pe calea care ne desparte

târziul încă n-a…

mama cu ghilotina în mână
tăie imaginea dantelată a zilei
în cuvinte
soarele adună
visele
lăsând în univers săgețile
să-i cucerească spațiul
cuprins de gândurile
ce tulbură liniștea casei
din tăcerea revărsată pe prag
inima mamei
numără
în calendarul cu sfinți
zilele de sărbătoare
să alunge din tindă
singurătatea

Din blocuri pătate de ploi și ninsori,

din parcuri uscate, copaci fără flori,

din râuri secate, gemete, urlet,

din oameni grăbiți, copii fără zâmbet,

din vorbe urâte, injurii, blesteme,

din cărți prăfuite, necazuri, dileme,

din frica de mâine, coșmarul de azi,

din boli și spitale, narcotici, nomazi,

din palme murdare, bătăi, lovituri,

din câini fără lesă, chirii și facturi,

din hoți și atacuri, pistoale, mânie,

din…