Pe-un răsărit lacustru

[gabriel cristea]

Se modelează umbra-mi prin trestii mișcătoare,
Precum enotul* deltei, cu pas silențios;
Pe lăstărișul lunii, flămând de câte-o boare,
Fosforescente pânze păianjenii își cos.

Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei scite;
Sprânceana de lumină străfulgeră bizar;
Oglinzile-aurorei pulsează obosite,
Și ochii-mi dau în lacrimi - cicorile răsar.

Se răsucesc în aer, pe-a vântului mirare,
Prea purii fulgi din plopi silveștri, senectuți;
Un joc imponderabil și-atemporal îmi pare,
În timp ce nuferi palizi rămân străini și muți…

Ghionderul* unei luntre vârtejuri lasă-n urmă;
Tăcerea e profundă, și ierburi unduiesc;
Mă-nvăluie răcoarea cu-a nourilor turmă
Și simt prin porii pielii ceva dumnezeiesc!

Cetatea mi-e departe, când păsări fără lume
Străbat prin ochii-mi-ape liniștitor de verzi;
Sunt liniștea din sălcii reverberând anume
Pe-un răsărit lacustru și neștiut - îl vezi?

Notă*
câinele enot - asemănător cu ratonul, specie nouă în fauna României, aclimatizată în Delta Dunării, începând cu jumătatea sec. XX.
ghionder - prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci ( din lb. turcă - gönder).

[gabriel cristea]

Mulțumesc de popas, Mihaela! 

[Mihaela Popa]

cu plăcerea lecturii, las semn de admirație

[gabriel cristea]

Mulțumesc, domnule C. Titi Nechita, de comentariu! 

[gabriel cristea]

Mulțumesc și eu, Monica! Eu sunt doar pana cu care scrie Natura - adevărata artistă ce se exprimă prin oameni. 

[Denisa Curea-Popa]

O adevărată bijuterie de atmosfera și expresie.

Am citit cu deosebită plăcere!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai Katin! Obișnuiesc să scriu când sunt flămând - atunci am mai multă inspirație. :) 

[C.Titi Nechita]

Ca un pastel pe cărările vieții!

[Monica Pester]

Tu, Gabi, pătrunzi în suflet alunecând pe o pană albă de porumbel.. Acolo aduci lumina și blândețea spiritului naturii care, în continuare ne iubește.

Mulțumesc, Gabi !

[Mihai Katin]

poemul  acesta   este  o  introducere  la  România   naturi ,la România  esențelor    în care  sa fim  serioși   cine  ar  prefera  intre  festivalul  micilor  și :

Stau zorii să mijească pe-ntinsul stepei scite;
Sprânceana de lumină străfulgeră bizar;
Oglinzile-aurorei pulsează obosite,
Și ochii-mi dau în lacrimi - cicorile răsar.....?sunt,sunt  care aleg  aceste versuri    pentru  ca  înainte  sa ajungă  o  Românie  culinara  a fost   pur  și   simplu  o Românie   a spiritului   dumnezeiesc....

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Amanda, pentru comentariu și apreciere!