Starea de grație #4#

[Mick Lorem]

Liniștea mea
balansează pe linia
egal depărtată de-un punct,
acel punct în care aș planta
ceasul ce-anunță eronat
numai secundele.
E unicul ceas
din vina căruia mă trezesc
și unicul punct
din vina căruia te mai pot visa.

[chindea maria elena]

Mi-amintește de ermetismul lui Barbu poema ta Mick! Mi-a plăcut! Incitant!

[Mick Lorem]

Simt că ar trebui să las ceva indicii, ca să fiu sigur că mesajul inițial a ajuns la țintă. E o mică ecuație aici, care se bazează pe 2 necunoscute: ceasul - în umbra căruia se ascunde un cuvânt ”X” și punctul - în spatele căruia stă alt cuvânt ”Y”. Cel mai ușor e să-l descoperiți pe X (”anunță eronat numai secundele” și ”din vina căruia mă trezesc”), apropo fiecare din voi are acest ceas (din start). Y va îngenunchea de la sine dacă-l gasiți pe X, însă dacă primul (X) e neapărat o constantă, atunci Y variază de la caz la caz, însă va avea același sens (unde aș planta sau mai degrabă cui i-aș lăsa acest ceas?).
Vă mulțumesc pentru trecere, aprecieri, lectură. Mai intrați!

cu drag,

Mick Lorem

[Chris]

versurile de final mi-au placut in mod deosebit, acolo se simte cel mai bine starea de gratie :)

[Mihaela Popa]

îmi plac fulgurațiile astea atât de concetrate

frumos!

[Grig Salvan]

Stranie și inedită viziune a acelui punct de echilibru în jurul căruia balansează liniștea, viața, visul, iubirea...

[gabriel cristea]

Magistral, Mick! 

[petrut dan]

Interesantă viziunea despre felul în care poți lua legătura cu persoana dragă, chiar și în vis, mi-a plăcut geometria acestor versuri, forma lor clară și totuși plină de un lirism autentic, mai trec!

[bolache alexandru]

O stare de grație în care poți  visa... De ce nu?

[Monica Pester]

E unicul punct  în care mă las pradă visului tău

E unicul ceas ce-mi numără secundele fără tine . . . 

Interesantă viziune !

Așa am înțeles-o eu .

[Vasilisia Lazăr]

O poezie puțin criptată, sintetică, mi-a plăcut ideea.