În lipsa ta

[Florin A.]

                                               8 Iulie 2019

în lipsa ta, m-aş face duh

şi m-aş oferi vânturilor

şi apoi, călărindu-le,

aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...

şi aş urla durerea mea neînţeleasă

nici de mintea mea anecoică,

nici de inima mea uscată.

în lipsa ta, m-aş evapora în norii cerului,

de unde, apoi, sub greutatea dorului,

aş inunda pământul într-un nou potop

de ape otrăvite şi acide;

şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!

m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,

acolo unde zace toatǎ tristeţea lumii.

în lipsa ta, m-aş împrăştia

în întunericul rece dintre stele

până nu va mai rămâne strop

din ceea ce am fost…

căci tu eşti verticala mea între cer şi pământ

şi centrul meu!

şi fără tine m-aş disipa spre marginile uitării.

[Florin A.]

* Către dl. Mihai Katin: așa este, a treia parte a fost gândită sa atingă apogeul în această mărturisire, motiv pentru care și perspectiva se schimbă de la ipotetic "ce aș fi fără tine..." la fapt concretă "tu ești..." pentru a accentua starea;

* Către dl. Grig Salvan: vă mulțumesc! mă bucur că ați substras mesajul acestei mărturisiri și că l-ați evidențiat;

Am încercat să corectez vocala "ă", sper că acum apare cum trebuie;

* Către dna. Vasilisia Lazăr, dvs. ați văzut comentariul meu original pe care l-am șters din greșeală, încerc să rescriu ideile în cele ce urmează:

- "anecoică" este un termen tehnic, de obicei folosit în asocierea "cameră anecoică" și înseamnă o cameră izolată de mediul înconjurător în care sunetul și ecoul nu se propagă;

- pentru cea de-a doua întrebare, tocmai, iubirea nu face rău, ci absența ei - acesta ar fi mesajul din spatele acelor versuri.

Respect dreptul dvs de a nu fi de acord cu aceste versuri, dar eu, personal, cred în faptul că subliniază o anumită trăire și evidențiază mesajul care se vrea transmis. Nu este o stare de fapt ci o ipostază folosită pentru a arăta amplitudinea durerii generată de absența persoanei iubite sau de pierderea ei.

* Către doamna Rădița Răpeanu: vă mulțumesc, dar nu am înțeles ce ați vrut să spuneți. Aprobați sau dezaprobați textul? Puteți să reformulați, vă rog frumos ("dezastrul neîmplinirii nu trebuie să reprezinte o eroare umană")? 

* Către dl. Bolache Alexandru: vă mulțumesc și vă mai ăștept!

* Către dna. Mihaela Popa: așa este, ați descifrat corect; pe de altă parte acesta este și un crez personal și unul dintre motivele mele poetice.

[Vasilisia Lazăr]

Da, am înțeles, dar de ce atâta agresivitate? Ce vină au ceilalți pentru neîmplinirile noastre în dragoste? Nu, tot nu sunt de acord. Iar „anecoică” nu e nici în DEX, nici în DOOM. În această situație, trebuia explicat la subsolul poeziei. Încercați să scrieți corect textul.

[Mihaela Popa]

aici găsesc esența poeziei

"eşti verticala mea între cer şi pǎmânt

şi centrul meu!

şi fǎrǎ tine m-aş disipa spre marginile uitǎrii."

[bolache alexandru]

Ne-ați arătat cu prisosință ce înseamnă lipsa ființei iubite... Am citit cu plăcere!

[Rădița Răpeanu]

A disipa, verb sinonim cu a evapora, a împrăştia... eu ca şi cititor sunt în aceeaşi stare, (dacă efectul precede cauza), rezultă că nu am altă emoție... dezastrul neîmplinirii nu trebuie să reprezinte o eroare umană, stii ce zic!? Apreciez curajul, spiritul de sacrificiu...

[Vasilisia Lazăr]

Waw, dar în acest fel se citește foarte greu. Dacă nu dețineți o tastatură care se poate adapta și limbii române și conține toate diacriticele, atunci încercați să convertiți textele cu acest program: Diacritice - conversie. Doar că trebuie să-l verificați după, mai dă și mici erori la unele cuvinte. Îl găsiți mereu, aici pe site, deasupra zilelor de naștere. 

Ce înseamnă anecoică?

Și de ce iubirea trebuie să facă rău?

în lipsa ta, m-aş evapora în norii cerului,

de unde, apoi, sub greutatea dorului,

aş inunda pământul într-un nou potop

de ape otrăvite şi acide;

şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!

Nu pot fi de acord cu asta.

Ar fi și câteva imagini frumoase...

[Grig Salvan]

Temă frumoasă și generoasă „fără tine ce-aș fi eu?” Fără tine n-aș mai fi eu. Fără tine m-aș face duh risipit în vânt, m-aș evapora..., m-aș împrăștia..., m-aș disipa... Doar în preajma ta mă adun în mine.

Nu înțeleg de ce apar în felul acesta căciulițele vocalei ă. Probabil că poemul e editat pe un soft fără diacritice...

[Mihai Katin]

în lipsa ta, m-aş împrǎştia

în întunericul rece dintre stele

pânǎ nu va mai rǎmâne strop

din ceea ce am fost…

cǎci tu eşti verticala mea între cer şi pǎmânt

şi centrul meu!

şi fǎrǎ tine m-aş disipa spre marginile uitǎrii.    finalul   are   o   consistenta  a metaforei   si  din  acest   triptic  este  de preferat!