15 Octombrie 2018

Prin ochii mei

viitorul devine trecut.

Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?

Lumina care îmi inundă ochii,

se pierde în adâncul sufletului meu:

nimic mai cald, nimic mai rece,

nici ploaia de vară ce repede trece

nu capătă altă formă,

alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,

nimic mai există!

Printre scântei, în…

                                               8 Iulie 2019

în lipsa ta, m-aş face duh

şi m-aş oferi vânturilor

şi apoi, călărindu-le,

aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...

şi aş urla durerea mea neînţeleasă

nici de mintea mea anecoică,

nici de inima mea uscată.

în lipsa ta, m-aş evapora în norii cerului,

de unde, apoi, sub greutatea dorului,

aş inunda pământul într-un nou potop

de…

                                          5 August 2019

Picuri de ploaie curg neîncetat,
vântul pustiu îi izbește-n fereastră
și se scurg zornăind în șiroaie,
peste singurătatea inimii mele,
ca un bocet.

Un tremur mă cuprinde prin oase,
și-mi crește o dorință în craniu:
ce-aș vrea să mai stau cu tine-n mansardă,
să privim din nou peste case,
cum plouă...

Cum plouă,
ca un bocet!

                                                      16 August 2019

Izvorul meu de mângâiere

ce-mi plângi în liniște durerea,

când te cuprind la piept

în brațele mele însetate de tine,

ce cresc din trup doritoare,

ca niște ramuri spre lumină,

mă pierd în noaptea ochilor tăi negri,

plini de mister fierbinte.

Bucuria vieții mele,

ochii tăi sunt două făclii

care ard orice frică ascunsă în…

                                           21 Decembrie 2018

Poezia mea despre tine

Este o creație fără sfârșit.

Primul ei vers e dorința

Care aleargă spre infinit.

Prima strofă-i iubirea,

O formă vie cu rimă și ritm,

Crește frenetic ca un omagiu,

Un cântec de harpă neobosit.

Inima mea îmi dictează

Și cuvânt și vers și poem,

Iar martor mi-e timpul care veghează

Și mi te transformă…

Te strâng în brațe

Și cuprind o mare de stele

Vărsate tainic într-un cer adânc,

Crescând, tot crescând,

Înfășurat în valuri de lumină și sclipiri.

Timpul devine cristal

Și ușor-ușor nu mai curge;

Ultima picătură-i un gând

Ce mi se sparge de tâmplă,

În mii de suspine.

Plutește aroma florilor nopții

În spațiul complet volatil,

Iar trupu-mi devine un șarpe

Ușor răsucindu-se în jurul…

Minune, tu ești,

Dar eu ca să fiu, iubesc.

Doar așa mă adun din pustiu,

Din golul rotund, din neant...

Mă compun din nimic

Sub legea iubirii.

Recunosc, mi-e ușor să…