alunecare

[petrut dan]

când m-ai atins

n-am mai putut să respir

Dumnezeu, jumătate din rai, din pământul întins

mă priveau în delir…

 

și din ochi și din mâini și din nări

exploda un fum de țigări

erau semnele nopții noastre trecute și lungi

și tot nu-mi ajungi…

 

când m-ai atins

n-am mai crezut în nimic

doar în zăpada ce-a șters și-a cuprins

pământul din ce în ce tot mai mic

 

și din mine ningea peste flori

trupul meu te striga să nu mori!

 

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, mulțumesc, cu respect!

[bolache alexandru]

Uneori dragostea nu e de ajuns pentru a putea învinge moartea... E ciudat pentru că tot ce trebuie să obții în viață e dragostea. Moartea este deasupra morții și asta ne intrigă. Iarna vine să stingă totul, vine că un restart chiar și peste flori... Interesantă și imaginea de astronaut a pământului când pământul se face din ce în ce mai mic. Când murim poate devenim astronauți într-un alt univers și ne auzim cum cineva ne strigă să nu murim.

[Vasilisia Lazăr]

Este una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste citite de mine vreodată. Mai am câteva. Unele dintre ele sunt tot ale tale. Iubirile sunt de două feluri. Uneori sunt precum stropii de apă care udă nisipul atât cât să nu-l sece. Alteori sunt ca niște valuri tumultoase care mătură nisipul. Iubirea ta nu are vreme de picuri.

Întorcându-mă la versuri, atâta frumusețe, atâta căldură și intensitate a trăirii m-au lăsat și pe mine fără cuvinte... De când ai postat, am tot citit... Dar nu mi-am imaginat că voi scrie atât de puțin.

[chindea maria elena]

Alunecare în perfecțiune - când iubirea e desăvârșită începe partitura dumnezeirii...

Splendoare!

[Grig Salvan]

Emoționant crâmpei de vis, tranzitat de fiori și spaime existențiale. Superb finalul:

„și din mine ningea peste flori

trupul meu te striga să nu mori!”

[Gabriela Raucă]

Uluitor de frumos!

Poeziile tale au o particularitate aparte, în afară că sunt incredibil de frumos ticluite, îndeamnă cititorul la comentarii cu nenumărate interpretări ori îl lasă fără cuvinte. O poezie, care te lasă nu doar fără cuvinte, dar îți taie și respirația. Admirație sinceră!

[Monica Pester]

Știu că un simplu WOW nu este de ajuns.

Dar în momentul ăsta de extaz liric pe care ni-l oferi, energia oricărui comment este mistuită!

Poete, când ninge din tine peste flori...

[Mihai Katin]

și din mine ningea peste flori

trupul meu te striga să nu mori! astfel    striga  poemul  catre  muritorii  citind  in liniste:

când m-ai atins

n-am mai putut să respir

Dumnezeu, jumătate din rai, din pământul întins

mă priveau în delir…

caci   peste tot  a fost   si  este  cuvantul...

cu   pretuire!

 

[petrut dan]

Dorina, mă onorează prezența și aprecierea ta de care mă bucur, seară frumoasă și ție, cu drag!

[petrut dan]

Mulțumesc, doamnă Floare Arbore, seară frumoasă, cu drag!