La cârmă

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Sunt la cârma corabiei mele

Și mă bucur de drumul ce-am ales,

Chiar de-i cer cu furtună sau nopți cu stele,

Înfrunt cu bucurie al sorții neînțeles.

 

Călătoria-mi este misterioasă

Fiindcă întâlnesc ale lumii neguri din adânc,

Inima-mi tresaltă  bucuroasă

La vederea unei pete de pământ,

Când ancora-mi arunc!

 

Sunt mereu la cârma vieții mele

Și călătoresc pe orice drum ce aș alege,

Nu mă plâng de soarta mea din stele,

Mistere stau mereu să se dezlege!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Am făcut corecturile și schimbări pentru fluidizarea textului! 

Mulțumesc frumos d-na Vasilisia!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc pentru povețele dvs. d-na Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău transmite o energie pozitivă și un spirit curajos, prin imaginea eului liric aflat la cârma propriei corăbii. Simbolurile corabiei, furtunii, ancorei și stelelor trimit la drumul vieții, cu necunoscutele lui, dar și cu speranțele care apar ca „pete de pământ”. Este vizibilă o sinceritate emoțională și un ton optimist, ceea ce dă autenticitate textului. Am remarcat un dezacord în versul „Și întâlnesc a lumii neguri din adânc” – corect este „ale lumii neguri”. De asemenea, ar suna mai bine „pe orice drum aș alege”. Metrica și ritmul variază de la o strofă la alta; o mai bună uniformizare ar face textul mult mai muzical, iar în unele locuri expresiile sunt previzibile/uzitate („soarta-mi scrisă-n stele”), iar o metaforă mai originală ar adânci expresivitatea. Așadar, prin ajustări la nivel de limbaj și ritm, textul poate căpăta mai multă forță și fluiditate. Mesajul rămâne, însă, unul luminos: viața merită trăită cu încredere, chiar și pe mările furtunoase.

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru popas!

[Chris]

la carma propriei vieti fara teama de necunoscut. cu placerea lecturii!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc pentru comentariu!

[bolache alexandru]

O poezie despre călătoria numită viață. Mi-ar fi plăcut mai multe metafore care să îmbrace acest drum...

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos pentru comentariu. Este o concluzie la care am ajuns: nu are rost să ne plângem din moment ce noi am făcut alegeri...mai bune sau mai puțin bune. Să devenim mai buni cârmaci, dacă suntem nemulțumiți de alegerile noastre: prin înțelepciune, vigilență, experiență, creativitate.

[Grig Salvan]

Călătoria mirifică numită viață, cu mâna pe cârmă și mintea la drum, cu alegeri și ispite, cu problemele ivite în cale. Un poem care celebrează viața asumată plenar de „cârmaci”, cu bune cu mai puțin bune, dar de care n-avem dreptula ne plânge...