poveste de iarnă – replică la „sezonul fluturilor” de petruț dan

[Vasilisia Lazăr]

ce ninsoare cruntă s-a pornit în lume

cum mai urlă-n noapte viscol și dihănii

ți-aș trimite grabnic șase cai în spume

înstelați și nobili înhămați la sănii

 

să mi te aducă să te-aștept frumoasă

cu un vers și-un cântec blând să mă împaci

să mă iei în brațe să te pun la masă

s-adormim pe urmă liberi și săraci

 

să rămânem singuri rupți de orice veste

în pustia mare copleșiți de vină

să nu mai conteze ce zi din an este

dacă e-ntuneric sau dacă-i lumină

 

dar e ger și ninge totul fără tine

frig îmi e și frică și îmi este noapte

când gonesc prin suflet doruri carpatine

cu păduri și focuri și cu mere coapte

 

doamne câtă iarnă ne-ai trimis în lume

parc-ai vrea de-acuma numai să ne cerți

cu o moarte albă ce-a pornit anume

când iubirea-și cere șansa să ne ierți

&

sezonul fluturilor

                         petruț dan

doamne cum mai ninge și ce viscol bate
din bătrânii munți unde frigul suie
îți voi face focul pârtie și poate
neaua nu va trece dincolo de frâie

și m-aș închina singur prin nămeți
de te-ai învoi vara să mai țină
nu sunt căprioare cât am eu săgeți
să-i plătesc iubirii partea mea de vină

și ne-am bucura după-această iarnă
eu și dumneata c-am trecut cu bine
parcă eu mai mult n-aș privi cum toarnă
când dintre noi doi tu mori pentru mine

m-aș uita pe geam m-aș uita prin casă
să mai pun un lemn tocmai și de-aceea
m-aș certa cu moartea doamnă mă mai lasă
să mai fac un ceai să-mi împac femeia

căci dac-am să plec cine-o va mai ține
nopți în șir de vorbă și făcut la stele
planuri pentru mâine și cum ne-ar sta bine
ea plângând în pumni eu printre ulcele

doamne câtă iarnă și ce noapte lungă
ne-a surprins în brațe și în așternuturi
și cât vezi cu ochii până sus la strungă
ning a-mpreunare fulgi în trup de fluturi

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumiri alese, maestre Valeriu Anghel! Prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

„șoaptele iernii preschimbând zăpezile sufletului”

Ce frumos ați spus, domnule Katin! 

Vă mulțumim, cu drag!

[Costel Zăgan]

Poezia ca dialog al frumuseții: în duet cu iarna.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Doamne,  cât de frumos! 

[bolache alexandru]

Un dialog poetic frumos intre doi poeți pe care îi respect foarte mult. Un dialog de excepție. Felicitări amândurora!

[Valeriu Anghel]

Felicitări pentru ambele poeme!

[Mihai Katin]

m-aș uita pe geam m-aș uita prin casă
să mai pun un lemn tocmai și de-aceea
m-aș certa cu moartea doamnă mă mai lasă
să mai fac un ceai să-mi împac femeia

să rămânem singuri rupți de orice veste

în pustia mare copleșiți de vină

să nu mai conteze ce zi din an este

dacă e-ntuneric sau dacă-i lumină    soaptele  iernii  preschimband  zapezile  sufletului!....

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumiri dragi, Dorina! Mă bucură mult aprecierea ta. Poezia mea a pornit ca o joacă, ca un comentariu la postarea lui Dan. Apoi mi-ar fi părut rău să rămână îngropat acolo, așa că... :)

Drag!

[Dorina Cracană]

Splendid acest dialog poetic! Ambele poeme la superlativ. Felicitari!