Privind în urmă
aruncăm poduri spre iad –
ireductibile regrete!
Cel mai îngrozitor e faptul că
nu i-am putut ierta pe părinţi
că îmbătrâneau
sau că îmbătrâneau prea lent, ca o
toamnă rece, umedă,
prelungă, agonizantă, asurzitoare
şi-acum n-au decenţa de a fi printre noi
pentru o îmbrăţişare târzie...
Dar astăzi?
Printre altele, zâmbind,
l-am ajutat pe nostimul beţiv
să treacă strada la fel de confuză
precum o terasă la ora închiderii...
– zicea că bea de dragul Europei –
apoi am dat apă câinilor comunitari
(tot de dragul Europei)
în peturi retezate şi am răspuns,
de dragul României, de data aceasta,
cu-acelaşi zâmbet înjurăturilor aferente...
Chiar astăzi,
când ne credem cu lecţia învăţată,
– îngeri cu fantomatice aripi de serafimi –
chiar astăzi facem atâtea gesturi
pe care, infernal, mâine le vom regreta,
aruncând astfel alte şi alte poduri spre iad –
ombilicuri într-o placentă
cu sarcină toxică.
Adaugă un comentariu
Poezia lui Ion am primit-o de fiecare dată cu multă emoție pentru că multe dintre ele le-am citit când autorul trăia... Și asta îmi este foarte dureros. Fără cuvinte...
Așa este, Amanda, mulțumesc de comentariu, mă speriasem că ai dispărut. M-am liniștit. :) Drag!
- Într-adevăr, domnule Katin, selecția făcută conține versuri de un puternic impact emoțional. Vă mulțumesc mult!
- Gabi, e minunat că ai simțit asta, fiindcă asta îmi doresc. Măcar cât se poate.
- Îmbrățișez cuvintele tale, Augusta! Drag!
- Drag și eu de cuvintele tale, Nikol! Copleșesc.
- Gina, cred că e o taină acolo pe care o vom afla la momentul potrivit, deși, eu tot cred că uneori ne mai explică. Doar că într-un alt mod. Îți mulțumesc și eu pentru minunatele cuvinte și pentru re-amintire! Drag!
- Dan, și comentariul tău elaborat, dar în același timp cald, dă strălucire acestei scrieri. Acele poduri spre iad le vom arunca mereu, fiindcă așa suntem noi, oamenii, construiți. Și mereu căutăm diferite scuze ori gesturi compensatoare pentru ceea ce ar fi trebuit să facem și n-am făcut. Spunem uneori așa: dacă ni s-ar mai da o dată șansa, ooo, cum am mai schimba noi anumite lucruri pe care acum le regretăm! Îți spun sigur că, dacă ni s-ar mai da o dată șansa, am face exact la fel cum am făcut. Amplu și cu trimiteri comentariul tău, pentru care îți mulțumesc cu dragă inimă!
Cel mai îngrozitor e faptul că
nu i-am putut ierta pe părinţi
că îmbătrâneau
sau că îmbătrâneau prea lent, ca o
toamnă rece, umedă,
prelungă, agonizantă, asurzitoare ce adevar, cata luciditate a sufletului !!!
Copleșitor e să auzi poetul parcă vorbind aievea, acum, aici și-ntotdeauna...
frumos, apasator si adevarat - un poem de o tristete coplesitoare.
Profundă explorare a limitelor și neputințelor umane, insensibile la aparentul progres, gata oricând să se mai lege cu încă un pod de apele Styxului.
Dragă amintire poetului...
Nikol
De câte ori citesc poezia scrisă de Ionică, mă năvălesc emoțiile. Știu cât era de stăpân pe stări, pe cuvinte. Privea realitatea cu ochii minții și nimic nu-l deruta pentru a duce ideea pe un piedestral de unde puteau sustrage ideile sale toți cei dornici de a-l citi. Ne-a tot învățat că viața e un amalgam de frământări pe altarul resemnării, până ce nu s-a mai întors să ne explice. Iartă-mă, Lisia, că tot pomenesc despre el, dar era nucleul nostru, al celor care-l apreciau. Și, dintr-odată, îngeri cu aripi fantomatice de serafimi l-au luat. De atunci, peste podul spre iad e liniște mare, sau nu avem dreptul să știm prea multe.
Te îmbrățișez și îți mulțumesc, om minunat!
O dramă a timpului în fața căreia celelalte aspecte ale vieii își pierd din importanță, deși registrul variază de la „bețivul nostim” care pe mine cel puțin, m-a trimis cu gândul la personajul ce face deliciul piesei „My fair lady”, și aici mă refer la celebrul Alfred P. Doolittle, un om asemănător individului mai sus menționat prin umor și profunzimea gândirii, la gestul nobil și plin de semnificații de a îngriji câinii comunitari, de la imaginea acelor îngeri fantomatici cu care autorul se și ne identifică până la finalul în care viziunea capătă accente sumbre prin acele punți ce semnifică repetarea unor geșeli pe care continuăm să le facem tocmai pentru a demonstra incapacitatea de a ne cunoaște și recunoaște trecutul, poemul evidențiază drama părinților nu că îmbătrânesc, bătrânețea fiind un proces natural, previzibil și implacabil în fața căruia omul nu poate avea decât un rol contemplativ, ci a faptului că îmbătrânesc prea lent „ca o toamnă rece, umedă, prelungă, agonizantă, asurzitoare”, ceea ce conferă poemului un umanism singular ce traversează și dă strălucire acestei scrieri lucrate parcă în cărbune și în fața căreia evidența nu se poate decât înclina! Lady!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE