Pe-o naștere te duci

[Monica Pester]

Sunt născută-n toiul iernii

Și tot iarna vreau să plec,

Să îmi iau ofranda verii,

Cu zorile să mă-ntrec.

Mă întreb câteodată

Focul, când va fi să-l sting

Și îmi vine-așa, deodată,

Stelele să le ating.

Și de colțurile Lunii

Să m-agăț încetișor,

Să am iar semnul minunii

De-a purta în suflet dor.

Du-te, mamă, și mă naște

Înc-o dată și-nc-o dată

Și, când vine Sfântul Paște, 

Să fiu viu ca altădată.

Dă-mi, mamă, sfințirea ta 

În tot locul de-oi mai merge,

Că, înger în umbra mea,

Tot pe tine te-oi alege.

Să-mi fii păzitor în veac, 

Măicuță nemuritoare,

Mi-aș da viața pe un leac,

Să te știu iar, trăitoare.

Și când cercul îl închidem

Ne vom aduna cu toții

Viețile să ni le trecem

În Raiul din mâna sorții.

[Monica Pester]

Gerra, ca de obicei, comentariile tale sunt pe cât de extinse, pe atât de pline de substanță. Mulțumesc frumos pentru toate răspunsurile pe care mi le oferi cu larghețe și empatie  !

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, d-le Lorem pentru comentariu. Și mă bucur că v-a plăcut. Sugestiile d-voastră sunt oportune dar, de aceasta data îmi rezerv dreptul de a păstra varianta inițială.

Cu prietenie,

[chindea maria elena]

Când îi vorba de părinți rămâne o rană deschisă acolo, undeva, ascunsă cu mai mult sau mai puțin talent! Între ce vrem și ce este o prăpastie ne-nghite! Și mult subiectivism! Detașarea - e mai mult fum când cercăm să dăm substanță poematică subiectului! Mi-a plăcut demersul-omagiu!

[Mick Lorem]

Reușit omagiu către mamă, chiar frumos! 

La partea constructivă am simțit multe scăpări de ritm: prima strofă  versul 4,  a 3-a strofă versul 3 (aș propune Să-mi iau semnele minunii... sau ceva de genul dat), a 5-a strofă versul întâi (aș propune  Mamă, dă-mi sfințirea ta... în varianta originală succesiunea celor 3 de m dezbate ritmul), a 6-a strofă versul 2 (aș propune  Maica mea nemuritoare... probaibl sunt de vină accentele, cel puțin așa am simțit eu). Oricum e doar părea mea, alegerea vă aparține!
Am citit cu plăcere, vă mulțumesc!

[Monica Pester]

Dle Grig, cum i-am spus și lui Alex, este o împărțire a sufletului în multe bucăți

Și, desigur, cea mai mare rămâne legată de MAMA !

Mulțumesc !

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Mihaela !

[Mihaela Popa]

primelor două versuri nu le simt pulsul

de la a treia strofă  pot spune că mi-a plăcut tare

[Grig Salvan]

Frumos „cântec de mamă”, într-un vers oarecum popular, iar rostirea către mama e de o duioșie copleșitoare.

[Monica Pester]

M-ati impresionat cu astfel de comentariu  ! 

Va mulțumesc din suflet, Maria Mitea !

[Maria Mitea]

” În Raiul din mâna sorții.”

Am citit fără să mai am timp să respir. Un poem complet, perfect, și-n această perfecțiune poetul întreabă ” Focul, când va fi să-l sting” 

”Că, înger în umbra mea,

Tot pe tine te-oi alege. ” nici moartea nu desparte copilul de mamă.