Pădurea ta

[Monica Pester]

Pădurea ta de aș fi fost născută

Și colțul ierbii l-aș fi pus în ramă,

Altar solid din frunze de cucută

Să-ți dărui, ca  în veci să nu ai teamă.

Tè-aș fi sculptat cu nit de-argint în piept

Dorul de stele m-ar  fi luminat

Fără să-mi pese cat de mult aștept

Chiar rănile de mi-ar fi supurat.

De ce mă-ntorc să plâng cu-atâta jale

Si câți copii se nasc și mor în frig

Dar nu le e deschisă nici o cale,

În cuib de sticlă-mi bat pereți și strig.

Când glasurile-asprite fug a moarte,

Prinse în umbre reci, mă răscolesc...

Se-anunță-o iarnă dură de departe,

Cu un omăt prea alb, neomenesc.

Dar  trec  gonind, în  val mistuitor,

Grăbită să închid  alte  amurguri,

Să nu mă-ntrebe nimeni dacă mor,

Din care port îmi voi sonda adâncuri.

[Nuta Craciun]

Dacă e să ne luăm după Spinoza, perfecţiunea înseamnă să exişti, iar imperfecţiunea înseamnă să nu dorești să exişti. Multora ne place să existăm așa cu toate apocalipsele care sunt, și să să venim, ca și mulți alții, cu ceva în plus, care să coloreze un pic existența.

E bine când se întâmplă asta dar existența noastră din păcate, e bântuită de tot felul de rele la care nu putem asista nepăsători, având la îndemână cuvântul, ne folosim de el cum ne pricepem mai bine ca să ne eliberăm. 

Ne oferi aici o viziune realistă, deși ... oare cucuta, nu e otrăvitoare și nepotrivită pentru un altar? 

Iarăși zic că poate dacă ai scrie liber, fără constrângerea rimei, pentru că idei sunt, nu ai putea dirija mai bine versul? Ți-ai lăsa liber gândul să curgă și nu te-ai împiedica în haina unor cuvinte croite după tipar. Zic și eu, dar tu știi mai bine cum simți. 

Să ne auzim cu bine! 

[Monica Pester]

Mulțumesc pentru interpretare, d-le Katin. Pare a fi răspunsul direct la mesajul din catrenului ales.  Nu este întocmai asa. Viziunea mea  când am vorbit despre nașterea copiilor în frig a fost diferită.  Iñ sensul metaforizarii acelei incapacități de a naste si duce la capăt vise, proiecte, planuri de viață. Când baza de la care pleci este înghețată, te aștepți deja la o neîmplinire care te face sa urli. Nu spun mai multe, aspectele sunt multiple. Am încercat doar sa descriu o stare . Cu etiologie diferita

Încă o data , mulțumesc mult  !

[Mihai Katin]

De ce mă-ntorc să plâng cu-atâta jale

Si câți copii se nasc și mor în frig

Dar nu le e deschisă nici o cale,

În cuib de sticlă-mi bat pereți și strig.

este  adevarat  dar sa  fim  rezonabili, am  putea  trai cu o  constientizare  permanenta  a ororilor, am  putea  manca  daca dincolo copiii ar  muri   de foame?...nu. n-ar  fi posibil, nu suntem ingeri, ci simpli oameni care  pot empatiza, pot ajuta, pot fi solidari si nimic mai mult!