omul nord

[petrut dan]

iubita mea de ieri presimt fiorduri

cu nume scandinave ce se-mbarcă

din porturile iernii în acorduri

să ningă blând și-a veşnicie parcă

 

se face frig ca într-o închisoare

de fulgi trimiși din lumea de tăceri

nu vom avea nevoie de mâncare

pe-un drum de ape-n gol spre nicăieri

 

ne însoțesc peregrinări de raţe

așa cum se rotesc parcă ar vrea

să-mi pună-n gând să nu te las din braţe

oricât de lungă iarna mi-ar părea

 

mai cer un semn de om o întrebare

de ce mă simt atât de singur eu

aş cere zilei sfertul plin cu soare

din cortul negustorului evreu

 

să nu-mi păstrezi nici aur nici velințe

cum umbra ta se-ntoarce-n umbra mea

părtași egali ai ultimei dorințe

când bem din apa vieții la cişmea

 

de parcă-am face-o astăzi prima oară

ai vrea să am răbdare să nu strig

vreun curcubeu mutat în altă ţară

de-atâtea stele ce se sting de frig

 

iubește-mă căci lacrimile tale

nu-or să-mi refuze trupul orice-ar fi  

tot vom găsi vreun sfânt să-l luăm de poale

să-mi treacă anii morţii ca o zi

 

în care-ți scriu păstrează-mă-n ființă

când pleacă-n ceruri suflete mereu

întreb mai ești sau eu nu am credință  

că nu se-ntoarce-o dată Dumnezeu

 

pe-aici pe unde stau ca într-o barcă

legată noaptea la un vechi fiord

rămân să te aştept uitat de parcă

sunt ultimul în viaţă omul nord.

[Chris]

foarte frumos si foarte intunecat, vad un tablou alb-cenusiu

[petrut dan]

Bună dimineața, deja, dar trebuie să vă deranjez, am obligața să răspund, deci

- doamna Cristea Florica, aveți dreptate, este o busolă bună din moment ce m-a dus unde trebuie! Cu drag!

- Ana, ce drag am de tine! Mă bucur că mi-ai scris, chiar eram curios dacă ți-a plăcut, totuși, nu credeam 

să nu mă citești!)) Cu sinceră prietenie și simpatie!

- Ada, mulțumesc, dacă l-ai fi întrebat pe Adrian de textul ăsta, ți-ar fi spus că-i aduce aminte de mine!)

- Gabriel, mulțumesc frumos, să ai zile multe omule!

- Alex, tu ești unul dintre preferați, cum aș putea să nu fiu de acord cu tine?! Da' să-l fi auzit recitând în rusește, aproape că-mi venea să-l plătesc eu pe el, atât de fascinat eram când îl auzeam!

- Lisia, dacă și ție ți-a plăcut ce aș mai putea cere de la acest poem?! Sentimente!

[Vasilisia Lazăr]

Am zis că revin, parcă zisesem prea puțin, de fapt mă refeream la ceva care acum nu mai are obiect. În fine, să revin.

Întâlnim aici o construcție poematică profundă, densă, credibilă, autentică, scrisă cu forța unui condei sigur, o poezie care respiră natural și este perceptibilă senzorial, cald-omenească, spontană, un spectacol al iubirii care te subjugă. Felicitări!

[bolache alexandru]

Surprins plăcut să văd la tine și în vers clasic o poezie superbă... Cu cele în vers alb deja eram pe spate. Sunt de acord că are un aer din cenaclul Flacăra... Parca-l văd și aud recitind pe marele poet! 

[Nuta Craciun]

Poezia este frumoasă, elaborată, trecută prin filtrul unor metafore deosebite, nu există nicio strofă fără un vers sau două de ținut minte. 

Cârcotașa din mine simte că... parcă ar fi trebuit strunit versul în mai puține strofe, deși, mă întorc și zic că asta e valabil doar dacă lungimea diluează valoarea lirică. Și aici, se simte valoarea!! Deci, retractez! :)

[gabriel cristea]

Poemul tău poate împrumuta numele ultimului rege etrusc al Romei - Superbus.

[Ada Nemescu]

Îmi place. Nu știu de ce  ( și este o remarcă pozitivă)

Ceva îmi amintește de A. Păunescu. 

Metafore de invidiat, aDa

[Vasilisia Lazăr]

Întăresc și eu. Să nu schimbi! Am vrut să scriu de când am văzut. S-ar șchiopăta și ritmul. Ar avea o silabă în plus și ar schimba și sensul.

să-mi treacă anii morţii ca o zi

să-mi treacă anii morţii ca pentr-o zi

Splendidă declarația ta! Revin!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Omule nord, poezia asta este busola care te duce la iubită, că mie așa mi se pare. 

Am fost încântată să descopăr in poezia ta cuvinte nepoetice pe care tu le-ai făcut poetice. Imagini surprinzătoare, un penel îndrăzneț, zugrăvind frigul depărtărilor. 

 Felicitări!