În jariștea clipei

[gabriel cristea]

Alunecă-mi, frunză, pe șolduri de vânturi

- o pânză-n derivă ajunsă la maluri; 

De-al toamnei răsuflet lividă mai fluturi

precum zbuciumate și-onirice valuri… 

Copacii așteaptă căderea-n uitare, 

Cu frunți ca de bronz, contemplând goliciunea;

Sub liniștea serii, albastra cărare

mă-neacă-n frunzișul adânc, cum genunea… 

Se zbat prin hățișuri lunatice coarne;

Pulsează paloarea prin ramuri, de parcă

o cale lactee, pe pulpele toamnei, 

împrăștie stele sub vâsle de barcă… 

Tu lunecă-mi, fluviu, pe nopți șerpuite, 

hoinar să cutreier dumbrăvile lunii;

Argintul mă cearnă scânteie prin site;

Și-n jariștea clipei să zboare lăstunii…

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Mihai! 

[bolache alexandru]

Un pastel superb! Reverență!

[Mihai Katin]

Copacii așteaptă căderea-n uitare, 

Cu frunți ca de bronz, cotemplând goliciunea;

Sub liniștea serii, albastra cărare

mă-neacă-n frunzișul adânc, cum genunea… aceasta  este  toamna  poetului ,cea in care  se aud  doar pasii sufletului si  acea  dorinta   a libertatii  adevarate :

Tu lunecă-mi, fluviu, pe nopți șerpuite, 

hoinar să cutreier dumbrăvile lunii

 cu  adevarat  poezie!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc și eu pentru răspunsul evitat! :) Nu-i bai. Toți putem trăi fără răspunsuri. Culmea, chiar și fără politețe se poate trăi. Doar fără întrebări, nu se prea poate... Zi cu soare!

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru timpul acordat lecturii, comentarii, aprecieri și citate! 

[Monica Pester]

Nu mai știu al câtelea este, dar este un al WOW de zile de sărbătoare. 

Îți circulă prin sânge imagini picturale și le scoți elegant și firesc, cum ai scoate porumbeii din joben !

Speechless !

[Manuela Munteanu]

Știu... ,,esența poeziei nu stă în rimă", dar o bijuterie literară atât de minuțios lucrată, cu un curs simetric al sensului, ,,cere" perfecțiune până în cel mai mic detaliu

Ar fi contrare mesajului urmărit următoarele propuneri: ,,o cale lactee-n rotunda sa carne", sau ,,o cale lactee din alba sa carne", sau ,,o cale lactee-i grăbită să toarne, să-mprăștie..."?

Sau altceva... Știu că acolo, la sursă, ar putea fi mai multe idei.

[Mioara Manoilă]

"o cale lactee, pe pulpele toamnei,

împrăștie stele sub vâsle de barcă..."

Sublim!

Imaginea asta o să o pun într-o pictură. 

[Vasilisia Lazăr]

Cât de fascinant e acest pastel, Gabi! 

Alunecă-mi, frunză, pe șolduri de vânturi

...

Tu lunecă-mi, fluviu, pe nopți șerpuite, 

hoinar să cutreier dumbrăvile lunii;

Argintul mă cearnă scânteie prin site;

Și-n jariștea clipei să zboare lăstunii…

M-ai lăsat fără cuvinte...