modigliani

[petrut dan]

atunci când lucrurile dispar în prezența
unui bibelou
cu data nașterii
faptul că adevărul mă face să plâng
nu-mi inspiră nimic
 
atunci când trebuie să curăț soba
sărut pereții  în culoarea pământului
pun lemne
și lumea fraților grimm
cucerește orice femeie care și-ar călca pe inimă
pentru mine
și iubirea ce nu se mai satură
 
atunci când mama se ceartă cu dumnezeu iar
eu greșesc
poezia care în fiecare vers își cere iertare
 
atunci când nu mă pot stăpâni să nu amețesc
de vinul parfumat din cuvintele ce îmi vin
pe limbă
precum femeile pe care un om rău intenționat mi le scoate în cale
și pe care le stăpânesc
cu prefăcută grijă și dorința de a nu-mi aduce aminte
 
atunci când îmi strig neputința de a mă îndrăgosti
la infinit
de trupul meu care se împarte ascunșilor sâni
și dacă toate femeile care mă dor
 
scriu să mă tratez împotriva uitării
și nu am aur
și nu am pe cine să urăsc 
și nu am pe cine ierta
 
ridic privirea spre turnul eiffel
niciun semn
de parcă nimeni nu mai trece pe podul săracilor
iar dragostea și-a târât stâlpul și pentru unul ca mine
îmi strig libertatea
îmi strig sufletul
cu ultimele clipe de luciditate trupul refuză
să-mi adauge zile
 
mă sfârșesc cu gândul că dragostea va ține de cald
că ce scriu va fi cândva la îndemâna iubirii
în timp ce privesc
din ce în ce mai neputincioasă
fâșia de cer dintre blocuri

 

 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Un poem de sărbătoare, nu doar de duminică.

[petrut dan]

Mulțumesc frumos, 

- Monica, oamenii care sunt la fel nu pot fi decât artiști, într-un fel sau altul, alt motiv de asemuire nu există! Seară minunată, să ai!)

- Gabi, mulțumesc pentru rezonanță și semn! Cu prietenie, my friend!)

- Nuța, chiar așa, și mie mi-ar plăcea spiritul tău fin, deci amândoi avem ceva din ce-și dorește celălalt, literar, desigur, poate într-o zi vom putea face schimb!) Seară faină și ție!)

[Nuta Craciun]

”Mă îndrăgostesc de mine mereu, citindu-te.” Uite, asta mi-ar fi plăcut să o fi putut spune eu! :)

Și eu mă regăsesc pe-aici, în acest poem de o extraordinară forță imaginativă și de mare calitate și capacitate asociativă.  

[gabriel cristea]

Minunat poem! Viața lui Modigliani trăită empatic prin eul tău liric. 

[Monica Pester]

Cu emoție ți-am scris, cu emoție te citesc. De fiecare dată, nu doar când am o stare anume. Cuvintele și trăirile exprimate de tine, fac parte din fondul meu interior, bine ascuns. Iar regăsirea cu mine, în scrisul tău, aproape  mă debusolează. Colegii care pot simți la fel, vor înțelege. Noapte rodnică!

[petrut dan]

)))))))))) Ce înseamnă să avem simțul umorului! Îți mulțumesc, dar acum pot să-ți explic, atunci când am văzut ce frumos mi-ai scris fix asta mi-a venit să-ți scriu, sper să nu te superi și colegii să înțeleagă emoția care m-a făcut să-mi exprim bucuria în felul și cuvintele acelea! Cu drag și plăcere pentru cuvintele tale minunate și pentru tine ca om! 

[Monica Pester]

Unu-unu, poartă-n casă! Dacă e prea mult, șterg !

[petrut dan]

Monica, te iubesc!)) Mai mult mi se pare grotesc să-ți scriu!)) Dar dacă e prea mult șterg!

[Monica Pester]

Slova ta îmi dă o stare de imponderabilitate nedeslușită. Caut un stei de care să mă agăț, să nu mi se facă rău. Mă îndrăgostesc de mine mereu, citindu-te. Pasiunea ca stare de spirit, cât poate fi de eliberatoare?... Am înțeles debutul târziu din momentul întrebării.