Ultim păcat

[Monica Pester]

Mă las legănată pe-o luntre ciobită

Nu am nici vâsle în largul ocean,

Singură, chiar și tristețea-i fugită

Și-mi pare adâncul tot mai viclean.

Măsor latul bălții, nu văd nici zarea

Frica mă prinde, pe scenă am trac

Caut în minte, găsesc doar uitarea,

Deși-s robul vieții, nu pot să tac

M-arunc în noianul de apă sărată

Și înot ca un crab fugărit de dragoni,

Mai cuget cu ochiul din frunte, o dată

Și transform libelule în mii de eoni.

În ochi apar stele ca martori în veac

Când strig neputința din gâtul uscat

Dar aleg doar lumina ca singurul leac,

Și șterg orice urmă de ultim păcat.

[Monica Pester]

Aici eraù cele 2 commenturi pentru tine Ĺisia

[Vasilisia Lazăr]

Versuri pline de imaginație și simbolism, evocând o stare de introspecție, luptă interioară și dorință de speranță în fața adversităților. Această poezie exprimă o căutare profundă a sensului, o confruntare cu limitele și o aspirare spre lumină chiar și în cele mai întunecate momente. Poate fi interpretată ca o metaforă pentru lupta interioară a omului și dorința de a găsi pacea și libertatea sufletească. Versuri precum „Nu am nici vâsle în largul ocean” și „Singură, chiar și tristețea-i fugită” sugerează o stare de izolare și o lipsă de control în fața imensității vieții și a naturii. Luptele interioare și conflictele sufletești sunt exprimate prin „Deși-s robul vieții, nu pot să tac” și „Caut în minte, găsesc doar uitarea”. Poezia reflectă încercările de a găsi sens și echilibru în mijlocul confuziei și suferinței. Referințele la „luntre ciobită”, „noianul de apă sărată”, „crab fugărit de dragoni” și „libelule”, elemente marine, sugerează o conexiune profundă cu natura, dar și simbolismul luptelor și transformărilor. În ciuda dificultăților, autoarea alege „lumina ca singurul leac” și „șterg(e) orice urmă de ultim păcat”,  indicând o dorință de renaștere, iertare și eliberare spirituală. Stelele „ca martori în veac” și transformarea libelulelor în „mii de eoni” adaugă o dimensiune universală și eternă, sugerând că lupta și speranța sunt parte dintr-un ciclu mai larg. Profund mesaj, Monica!

[Maria Mitea]

”

Și-mi pare adâncul tot mai viclean.” - cel mai viclean ... :)