despre flori și legea atracției universale

[petrut dan]

când vine noaptea mă îndrăgostesc

de sunetul mării

am senzația că iubirea este precum m-ar lovi cineva

pe trecerea de pietoni

îmi amintesc momentele când zâmbeai

pentru că vreau să conteze

 

dacă ar fi să-ți explic

tehnic

dragostea la prima vedere

se manifestă întâi în camerele inimii

lovește pereții despărțitori

unda de șoc se propagă de-a lungul căii

de minimă rezistență

izbește în ușile de acces

intervine dezastrul

valul exploziei continuă în cei doi rinichi până când lichidul reacționează

la focul grecesc al dorinței

suprarenalele sau camera motoarelor alimentează flăcările

pornite din adâncul ființei

precum o coloană utilitară plămânii-gura de aerisire

direcționează șocul prin hornul pregătit să îngroape

strălucirea minții

conștiința se comportă

precum cel mai mare dușman

morala își pierde susținerea la jocul de cărți al instinctelor

componentele termice aprind vaporii de alcool

provocând

a doua explozie -

 

sărutul inițial transformă ființa într-o bombă

ai cărei electroni aleargă înnebuniți

să-și completeze sarcina

negativă

 

mama îmi spune să nu iubesc vinul

oricât ar multiplica

adevărul

 

dacă vrei să te convingi caută orice nu-și are locul aici

mai bine ai merge acasă și te-ai mulțumi cu ce ai

în prezența iubirii

am zis nu poate fi real

toate acele flori împachetate cu gust

să aparțină victimelor

 

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc frumos, un comentariu deosebit, o sărbătoare a cuvintelor sensibile ce scot ce e mai bun din cititor și care parcă cere un moment de respiro înainte de a ajunge să-i înțelegi, pe lângă liricul suav, și latura personală, o latură ce nu-ți dă voie să treci nepăsător pe lângă aerul lui feminin sau să-l iei ca pe ceva de la sine înțeles, cu drag, my lady, same best wishes to you!)

[Vasilisia Lazăr]

Waw, uite că poetul din tine găsește cuvinte chiar și pentru această stare inefabilă, însă unică și plină de magie, care e dragostea la prima vedere, acest feeling electric ori, mai bine-zis, electroșoc, care orbește, străpunge și paralizează cu efectul cocainei, perturbând toate reperele, care uimește, dar și creează sentimentul de deja-vu și care, spun specialiștii (nu eu), reprezintă adevăratul miracol al iubirii. 

Fascinant poemul tău, fascinant modul în care ai transpus poetic această percuție spectaculoasă care ne prinde în vârtej cu flacără și se aprinde oriunde mergem, care ne ia prin surprindere, dar în al cărei cocktail de început poate crește atât de frumos iubirea adevărată.

N-am să citez nimic, e prea complet, complex, compact și sistemic totul.

Îți mulțumesc pentru împărtășirea acestei stări de suflet care mi-a făcut tare bine! Christmas with love, my lord! :)

[petrut dan]

Bună dimineața, Maria, o surpriză plăcută prezența și comentariul tău, te mai aștept, mulțumesc, cu drag!

[chindea maria elena]

.... când focurile subpământene riscă să ne scrumească ființa, intervine gravitația stranie a iubirii care ne pune în armonie straturile geologice ale eului, ne racordează la esență și ne dă aderență la suflul efemer! Admirabil cât de pașnic supervizezi exploziile, Dan!

[petrut dan]

Alex, ma man, ca toate mamele de fapt!)  Mulțumesc de vizită și comentariu, cu prietenie, ma man!

[bolache alexandru]

Ooo ce încerci (și reușești)... Să explici cum ia naștere dragostea cu atâta imaginație încât parcă te văd ca un regizor pe platoul de filmare dirijând totul până când sărutul transforma ființa într-o bombă... Ai grijă să aduci pe platoul de filmare și conștiința care este cel mai mare dușman al inimii... In vino veritas... Dar mama îți spunea să nu iubești vinul...Apoi urmează florile împachetate cu gust, poate amar și legea atracției universale căreia ne supunem cu toții... Da! În prezența iubirii trebuie sa te mulțumești cu ce ai. Mama ta are dreptate!