cântecul inorogului

[petrut dan]

după o viață ca a mea dragostea începe să fie
la fel
am crezut și despre tine
iată un om pe placul florilor

cu ochi ce întreabă mai mult
în fiecare cod al silabelor
simt starea de veghe a unui trup
dispus să iubească

te doresc atât de mult încât vara nu se va sfârși
niciodată
îmi spuneai să nu trec peste mormântul cuiva
dorul
înseamnă necazuri în carne

din lumea de dincolo
dacă ar fi să te salvez mi-aș retrage
cuvintele
au un sâmbure de cireș unde cad miroase a dragoste
și multe animale nu rezistă la mirosul de sânge

mi-e negru și alb
cu toată puterea cuvântului dragoste în
iubire
te-aș duce la zece izvoare de unde se adapă cerbi lopătari
și nu am muri niciodată
atât de îndrăgostiți adormim
în același timp

să-mi spui unde vrei să-mi pun mâna

[petrut dan]

Mihaela, îți mulțumesc, mă bucură prezența și cuvintele lăsate, cu drag!

[Mihaela Popa]

un cântec magic, o declarație de dragoste de o frumusețe răpitoare

mă înclin!

[petrut dan]

Mulțumesc, Dorina, și ție aceleași cele mai bune urări ca tot ce-ți dorești să ți se împlinească '' întocmai și la timp''), cu drag!

[Dorina Cracană]

''te doresc atât de mult încât vara nu se va sfârși
niciodată''

Cat de frumos!!!

Sarbatori luminoase!

[petrut dan]

My lady, ca de obicei, prezența și semnele dvs sunt raze ce însoțesc viața pe drumul ei spre lumină, iar bucuria faptului că lumea are parte de o nouă șansă întrece orice altă dorință! Și comentariul tău este o încântare și o recunoaștere a faptului că poezia de dragoste își merită locul special în mintea și inima celor care nu fac decât să reproducă ceea ce cu atât talent și delicată insistență nevoia de a iubi materializează, își dorește și propune, lăsând în același timp cum bine ai subliniat liberul arbitru și imaginația fiecăreia/fiecăruia să-și ia în piept destinul în lupta împotriva urâtului, a singurătății și a neîmplinirilor de tot felul!  Până la urmă, dacă dragoste nu e nimic nu e! Cu drag!)

[Vasilisia Lazăr]

Interesantă trimiterea la inorog, acest animal mitologic care întruchipează laolaltă blândeţe, puritate, nobleţe, iuțeală de minte şi înţelepciune, hipersensibil şi veşnic în stare de veghe, atent mereu asupra sinelui, această ființă care preferă solitudinea, păstrându-şi, faţă de oameni, distanţa aceea care-i desparte pe zei de muritori. Misterios și sihastru, bântuit de alean, continuă să umble pe cărări inaccesibile, în locuri unde omul sau alte animale nu pot pătrunde. Dar până și zeii au un călcâi al lui Ahile. :) Captiv în brațele fecioarei, unicornul îşi pierde măreţia sălbatică a singurătăţii, dar și viața, nu-i mai rămâne decât privirea vie şi inteligentă, aşa cum pare să ne sugereze pictura lui Rafael, „Doamna cu Licornul”. Atenție, așadar, la mrejele iubirii! :)

Ai scris un poem încântător, un poem de dragoste elegant și tandru, plin de afecțiune și gentilețe, un poem care mi-a atins sufletul și al cărui final mi-a lăsat imaginația să zburde, completând restul tabloului după bunul meu plac. :))

Mereu cu drag!...

[petrut dan]

Mulțumesc, 

domnule Mihai Katin, și eu vă doresc aceleași lucruri frumoase, cu stimă!

Aex, ma man, apreciez prezența, prietenia și comentariile tale, să ai sărbători de vis alături de familie și prieteni, cu prietenie, ma man! 

[bolache alexandru]

Inorogul este prezent în mitologia multor popoare. El apare ca un cal alb cu un corn în frunte. Apare inclusiv în unele descrieri biblice între Adam și Eva însă apare și mitologiile orientale. În literatura română el apare în opera lui Dimitrie Cantemir ca o ființă superioară neînțeleasă... Deși prezent în unele imagini și în grup alături de mai mulți unicorni, el este totuși un personaj singuratic. Cântecul unicornului poate fi de ce nu cântecul unui personaj singuratic dispus să iubească... El însă oscilează între iubire și singurătate, între negru și alb, dar care crede cu putere în dragoste. Dacă s-ar înfrupta din dragoste, vara nu s-ar termina niciodată. miroase a dragoste
și multe animale nu rezistă la mirosul de sânge/ Obsesia asta, ruptă parcă dintr-un film horor, vine să întărească tabloul inițial... Să-ți mai spun că am citit cu plăcere?

[Mihai Katin]

te-aș duce la zece izvoare de unde se adapă cerbi lopătari
și nu am muri niciodată
atât de îndrăgostiți adormim
în același timp   

ce nesomn al inspiratiei de o darnicie nebanuita si poate semn ca nu s-a spus inca totul in lirica romaneasca!

Sarbatori cu multa lumina sufleteasca!