ard

[petrut dan]

trimite-mi

cea mai frumoasă poză a ta de la mare

lumina lunii în care

zâmbești fericită și goală

cuprinde-mă

între palme și sâni cu răbdare

 

îți ating buzele

muzele

cu pielea de floare

precum un somn după boală înving

orice gând risipit

prins între cărți la dospit

 

mi-ar plăcea într-un car plin cu fân

să mă uit după stele

una de-ar fi gândul tău

să-mi vrea binele și toate acele

alungătoare de rele

 

mirosul cailor mă înnebunește

îmi place

să nu știu unde merg

cât ar fi noaptea de frumoasă și-ar crește

 

doar să fie departe și pace

 

precum în poza ta de la mare

goală

ruptă din soare

 

[Mihaela Popa]

natural, frumos!

[gabriel cristea]

Foarte faină! 

[Vasilisia Lazăr]

Fix acesta era procentul, totuși cred că e exagerat. Am înțeles exact ce dorești să spui și eu sunt de acord, în mare parte. Lustruind prea mult un text, e posibil să-l ucizi. Dar tot trebuie ferchezuit un pic. :))

[petrut dan]

Sărut mâna, doamnelor,

-Nuța, nu te contrazic, îți mulțumesc pentru aprecieri 

-Vasilisia, dă-mi voie să-ți spun fără a vrea să-i răstălmăcesc cuvintele că și eu folosec telefonul și nu aș vrea să creadă cineva că nu sunt recunoscător mestrului că cele 99% nu ar exista fără cei 1%, adică , degeaba muncește focul să ardă o tonă de lemne să-ți dea căldură dacă nu exista flacăra să-l aprindă! Ca să nu mai vorbesc că, cu talentul te naști iar dorința, plăcerea , voința de a-l exploata muncind(transpirând)  astea le dobândești de-a lungul timpului. Cred că maestrul era totuși mai generos procentele erau undeva 90%-10%, dar nu contează asta, nimeni nu contestă importanța efortului. Niciun om talentat sau mai plastic niciun om care știe și știe că știe nu vrea să moară speranță, adică fix cum s-a născut! Noapte liniștită!)

[Vasilisia Lazăr]

Geniul este 1% inspirație și 99% transpirație spunea Thomas Edison, celebrul inventator american. Și nu o spunea degeaba. Cu privire la poezie, Nuța are dreptate. Un text lăsat la dospit o vreme, ulterior, va scoate în evidență multe neajunsuri. Crede-mă! Bineînțeles că nu sunt de acord să-l tot lucrezi la infinit până îi anulezi toată emoția. De fapt îl transformi în altceva decât a fost la început. 

[Nuta Craciun]

În textele la prima mână se păstrează intactă trăirea, emoția, e adevărat, dar ca să urci un text pe un soclu mai înalt, cred că trebuie să vii pe urmă cu mintea să șlefuiești puțin. 

Redau ceva ce mie  mi s-a părut deosebit de interesant legat de acest subiect:  ”Prima dată, trebuie să scrii un text literar cu inima, iar după aceea să îl rescrii cu mintea"...  de fapt e o replică din filmul "În căutarea lui Forrester" (2000), în care Sean Connery joacă magistral rolul unui scriitor care, după o primă carte cu un imens succes şi după o tragedie de familie, se retrage din societate, însă un tânăr talentat de culoare reuşeşte să-l "resusciteze"... 

 Mie personal îmi place detașarea cu care scrii, cum ai ridicat lipsa persoanei iubite la nivel universal, implicit iubirea pentru ea și nu sunt doar truisme, e ceva original care poartă o amprentă personală a ta.  Felicitări! 

[petrut dan]

Bună dimineața

-Amanda, am modificat, de fapt l-am cam adus la forma inițială, ceea ce înseamnă că nu m-am înșelat, cel puțin în cazul meu, cea mai bună formă e la prima mână. Nici mie nu mi se păruseră grozave schimbările(adăugirile) acelea dar zic hai să vedem și alte păreri. Oricum sugestii bune, mulțumesc!

-Alex, tot e bine că ți-a plăcut ceva...)

-Da, Vasilisia te-am ''auzit''  nu te contrazic, vedem pe viitor! Să ai o zi minunată!

-Ada, cum zici tu, mulțumesc!

[Ada Nemescu]

Rime estivale, adolescentine.

aDa

[Vasilisia Lazăr]

trimite-mi
cea mai frumoasă poză a ta de la mare
lumina lunii în care
zâmbești fericită și goală
cuprinde-mă
între palme și sâni cu răbdare

mirosul cailor mă înnebunește
îmi place
să nu știu unde merg
nimic din ce ți-am promis n-am să șterg

Mie asta îmi place din toată poezia. Eu atât aș lăsa, dar, bineînțeles, tu ești autorul, aceasta nu e decât o sugestie. Există mult balast și multe repetiții... Ai obiceiul să te lungești. Poezia trebuie să fie esență. E ca diamantul, cu cât îl lustruiești mai mult, cu atât strălucește mai tare. De asemenea, poezia trebuie să aibă mai mult mister, să nu fie așa explicită. Am senzația că postezi textele la prima mână. 

[bolache alexandru]

Mie mi-a plăcut mult prima strofă...