Amalasuntha

[Grig Salvan]

amalasuntha mea
dintr-un secol trecut
între noi s-a strecurat mut
lințoliu, vechi așternut

pat de lut
în două desfăcut
eu în prezent
tu în trecut…

amalasuntha, jumătate
a morților și-a mea jumătate
mi-așezi în ochi
adumbriți bunătate

eu, viu doar pe jumătate
tu, doar mireasă-ntr-o carte
sfântă iluzie-n oglinzile sparte
o vale bătrână ne-mparte

eu de o parte
tu de altă parte
și mult prea departe
amalasuntha mea…

[Grig Salvan]

Mulțumesc tuturor colegelor care s-au oprit o clipă lângă elegia mea și au lăsat semn de lectură, cuvinte alese, rezonări, aprecieri.

Mulțumesc Manuela, Gabriela, Nicoleta Ramona, Lisia, Nuța, Mihaela.

Nuța, așa e uneori, așa se întâmplă adesea în sufletele însetate de iubiri ideale, de trăiri peste fire, dincolo de spațiu și timp.

Poetul e înclinat să construiască un astfel de „arc peste timp”, care transcende însăși moartea, viața și moartea se întrepătrund într-o poveste magică...

[Mihaela Popa]

copleșitor

[Nuta Craciun]

Recunosc că primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la Wikipedia  :)

Odată elucidată enigma Amalasunthei, cea cu înclinații literare și influențată de vechea cultură romană, zic că e surprinzător cum poezia aceasta și-a gasit un atât de viu corespondent în inima mea.

Interesantă ideea de a-ți căuta jumătatea în lumea iluziilor, în lumea cea de dincolo de moarte, asta pentru că și eu cred că în lumea mea, posibilele mele ”jumătăți” sau au murit sau rătăcesc undeva mult prea departe. :)

Frumos și inedit, felicitări! 

[Vasilisia Lazăr]

Ce poezie frumoasă și tristă! După ce o citești, îți lasă în suflet o stare... Nu pot alege să citez ceva, totul e minunat.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Foarte frumoase versurile "amalasuntha, jumătate

a morților și-a mea jumătate
mi-așezi în ochi
adumbriți bunătate". O tristețe apăsătoare și un dor de sufletul drag. 

[Gabriela Raucă]

O frumoasă poezie de dragoste, dincolo de limitele impuse de timp și spațiu, dincolo de viață și moarte, dincolo de categoriile sociale. O exprimare în versuri sentimentale, duioase, pline de gingășie a unor realități aparținând unui secol trecut, demult trecut. Admirație pentru ideea inedită și versurile superbe!

[Manuela Munteanu]

O declarație de dragoste, în note triste. O împărăteasă străină de împărăția sa, dar prezentă undeva... în amintire, poate chiar și în inimă. Tare frumos!