Spovedania de dimineață

[Monica Pester]

Aș vrea să fug din amintiri

Cu felinarul prins la gleznă,

Să-mi iau și ultime rostiri,

Pășind ușor prin a lor beznă

S-adun din sfere conștiente

Renașterile-ntr-u Hristos

Și să citesc în documente

Că n-a fost El cel păcătos.

Îl văd venind an după an,

Purtând povara lumii toată

Plutind întâi peste Iordan, 

Chemându-mă la judecată

Când zorile se năpădesc 

Și clopotul bate-a strigare,

De amintiri mă spovedesc

Și Sinelui îi cer iertare

Pe-a numelui făgăduială

Îmi las cuvintele să zboare,

Simt zilele de mântuială

Și înțelesul lor mă doare

Spre cele patru zări apuc

În crucea nopții începute

Mi-e sufletul ca un haiduc

Ce caută povești pierdute

[Monica Pester]

D-le Nechita, mulțumesc mult pentru aprecieri. 

[Monica Pester]

Grig, mă ùimește cât de bine mă descrii .

Mulțumesc frumos. 

[Monica Pester]

Mihaela, mă bucur mult ca am ajuns la sufletul tâu

[Monica Pester]

Mulțumesc mult Nicoleta

[C.Titi Nechita]

Cum să fug de amintiri când îmi leg un felinar de glezne ce lumineaza ca un far depărtările spre care îmi aleargă sufletul? Mi-a plăcut această ,,spovedanie" precum o vindecare!

[Grig Salvan]

Viața ca o rătăcire în beznă, cu slabele lumini de felinar atârnate de gleznă, dar cu dorința intensă de a găsi lumina adevărată în credință, de a descifra în misterul existenței sensul luptei și de a dobândi într-un final mântuirea sufletului zbuciumat. Versuri simple, în metrică oarecum populară, ușor de lecturat ca textul unui cântec .

[Mihaela Popa]

poezia vindecă rănile sufletului, așa simt în versurile tale, frumos, foarte frumos, felicitări!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Foarte frumos!

[Monica Pester]

Oh, Doamne, mă emoționează și impresionează enorm și acest amplu și bogat în aprecieri, comment. Nu țin să fiu modestă, dar titulatura de poet parcă nu mă îmbracă.. încă.

Din tot sufletul, mulțumesc mult, Lisia, cenzor literar de neegalat!

[Vasilisia Lazăr]

Această spovedanie poetică are un ton meditativ și spiritual, exprimând dorința de a evada din amintiri și de a găsi liniște și răspunsuri în credință. Poeta își imaginează o fugă simbolică, unde cu ajutorul unui felinar și a conștiinței pătrunde în adâncurile sufletului, în căutarea adevărurilor și iertării.

Structura poeziei este fragmentată în strofe care explorează diferite aspecte ale introspecției și credinței. Prima parte evocă dorința de a scăpa de amintiri dureroase și de a învăța să mergi prin întuneric cu speranța de a găsi răspunsuri. Următoarele strofe aduc în prim-plan credința creștină, cu referiri la Hristos, la judecată și la mântuire, sugerând că adevărul și iertarea pot fi găsite în credință și în recunoașterea păcatelor, iar în ultima secțiune, se exprimă o căutare de sens în fața poverii vieții, în încercarea de a descoperi povești pierdute, poate o metaforă pentru înțelesurile ascunse ale existenței.

Imagistica folosită, cum ar fi „felinarul prins la gleznă”, „bezna”, „purtând povara lumii”, sau „crucea nopții începute”, contribuie la crearea unei atmosfere de introspecție profundă și de căutare spirituală.

Per ansamblu, poezia reflectă o luptă interioară pentru regăsire, iertare și înțelepciune, în contextul unei credințe puternice care oferă speranță și ghidare.

Un poem impresionant, reflexiv, cu o prozodie corectă, pentru care te felicit, Monica!