Reverie

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

durerea are un alt gust
azi mi-a lăsat pe buze pelin și o poveste de iubire
aș vrea să-mi scot din minte gândurile ce-mi fură liniștea
norii adorm și formele lor prind viață

într-un respir simt cum se rupe cerul sub lacrimile mele
inima tremură supusă unui dans nebun, ascuns

delirând cu toată puterea strig,
nu îmi da drumul la mână
tu m-ai învățat să lupt

e atât de târziu dar sper
tu ești speranța

am sufletul răstignit de durere,
și ține pe-o aripă o lumânare aprinsă
zâmbesc
ce fericire!
nimeni nu îl vede

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, domnule Grig. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Domnule Alexandru, m-ați pus pe gânduri . Mulțumesc pentru comentariu. 

[Grig Salvan]

Tot poemul pare a fi un strigăt șoptit, o chemare printre lacrimi, o confesiune în suferință, o speranță în durere. Un poem oarecum trist și apăsător, dar iluminat în final de o speranță și de un zâmbet de fericire!

[bolache alexandru]

Durerea are gust de pelin... Ți-a lăsat și alt gust?

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Vă aștept cu drag, domnule Petruț Dan.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc pentru cuvintele frumoase,  domnule Stănescu. 

[petrut dan]

Am citit cu interes, mai trec, cu drag!

[Stanescu Valentin]

Ramona, cât de des cântă omul „durerea care are alt gust”!. Cât de greu îi este omului să cânte bucuria!? Dacă ar fi să facem două echipe de gânduri, cele ale durerii ar câştiga un meci dezastruos. Cu toate acestea, cele mai multe poezii ce exprimă durere, tristeţe, melancolie, etc. sfârşesc spre a reîncepe zborul... După noapte vine zi...

Noapte

 

Liliecii dau ocol grădinii,

se sting clipe fără de temei,

bezna-nchide uşile luminii,

degete se-ntind să prindă chei...

 

Trupul pierde forţa-n nemişcare

aninate aripi întorc fuior

să destrame fir de renunţare

de viaţa nouă le e dor...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc Denisa. Voi lua aminte, eu sunt speranța.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, Ada!